amintiri citite

Urzeli #poezie

Worlds of Words

A poposit poemul ăsta de vreo săptămână şi l-am tot ocolit, închis, deschis. Am vrut să-l şterg de tot, dar m-a uimit felul cum a curs – aşa cum îl vedeţi. Am făcut câteva modificări, am şters câteva rânduri (destule) şi-am pus oarece virgule. Îi dau drumul să plece, că prea mă sâcâie şi nu e de ţinut. O fi pentru careva. Sau nu. Măcar mă lepăd de el. 🙂 Amin.

Urzeli

Nici
pietrele nu ştiu să mai crească-mpreună.

Vechile
vămi

(răni
pe vecia ce ne ţine departe)

uitate-n-tr-o
carte,

nici
rădăcini pe sub arborii fraţi

nici
minerale nemoarte

strigându-ne
acte,

(identitate departe-aruncată)

în
zaruri

pe
mesele pline

în
maluri străine

deşarte
istorii fictive

pe
care scribul istoriei ştie


le transcrie

ştie
ce să rămâie

ca
o râie

nepoţilor

pierduţilor,

(NU

nici pietrele nu mai cresc laolaltă!)

zăluzilor

orbiţi
de mândrie

credeţi
c-o ştire fabricată

sens învelit într-o vată…

Vezi articolul original 180 de cuvinte mai mult

Un gând despre „Urzeli #poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.