amintiri citite

mâine… Sf. Mare Mucenic Mina

albastru de... mai departe (2)

„O, preasfinte și întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, și de minuni făcătorule; primește această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către tine ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scap eu ticălosul și către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinți mă rog ție: vezi, sfinte, paguba mea, vezi sărăcia și ticăloșia mea; vezi bubele și rănile trupului și sufletului meu. De aceea mă rog ție, fericite și sfinte Mina, grăbește de mă ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și mă sprijinește pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele și nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul și scârbitul, că știu, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai și pătimit suferințe grele și chinuri înfricoșătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferințe astăzi viețuiești luminat și ai aflat dar de la…

Vezi articolul original 484 de cuvinte mai mult

amintiri citite

ZIUA DE 10 NOIEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

CER SI PAMANT ROMANESC

 

Ziua de 10 noiembrie în istoria noastră

1444: Bătălia de la Varna [pe teritoriul Bulgariei de azi].

Cruciadă antiotomană promovată de papa Eugen al IV-lea (1431 – 1447) şi condusă de Vladislav (1440 – 1444), regele Ungariei şi al Poloniei, şi de Iancu de Hunedoara (1441 – 1456), voievodul Transilvaniei, a fost zdrobită de armatele sultanului turc Murad al II-lea.

Conform datelor istorice armata lui Vladislav era inferioară armatei otomane, aceasta numărând 15-16 mii de ostaşi, în timp ce armata Sultanului era de 80-120 mii de soldaţi.

Deşi Iancu de Hunedoara l-a sfătuit pe Vladislav să-i atace rapid pe turci pentru a nu le da posibilitatea de a descoperi inferioritatea lor numerică, regele Vladislav, lipsit de experienţă şi neascultând de sfatul lui Iancu, a dat ordinul de a-i ataca pe turci chiar în miezul nopţii.

Acest lucru a dus la moartea regelui Ungariei, iar acest lucru a lovit ca…

Vezi articolul original 3.781 de cuvinte mai mult

amintiri citite

„… dacă răul n-are fund, apoi nici binele n-are plafon!”

albastru de... mai departe (2)

„… În noaptea următoare adorm frânt. Şi atunci, în noaptea aceea chiar, sunt dăruit cu un vis miraculos, o vedenie. Nu-L văd pe Domnul Hristos întrupat, ci numai o lumină uriaşă – albă şi strălucitoare – şi mă simt nespus de fericit. Lumina mă înconjoară din toate părţile, e o fericire totală, şi înlătură totul; sunt scăldat în lumină orbitoare, plutesc în lumină, sunt în lumină şi exult. Ştiu că va dura veşnic, e unperpetuum immobile. Eu sunt îmi vorbeşte lumina, dar nu prin cuvinte, prin transmisiunea gândului. Eu sunt: şi înţeleg prin intelect şi pe calea simţirii – înţeleg că e Domnul şi că sunt înlăuntrul luminii Taborului, că nu numai o văd, ci şi vieţuiesc în mijlocul ei.
Mai presus de orice sunt fericit, fericit, fericit. Sunt şi pricep că sunt şi mi-o spun. Şi Lumina parcă e mai luminoasă decât lumina şi parcă ea vorbeşte şi-mi spune…

Vezi articolul original 127 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Ultima frunză a naivității mele…

Experientia docet

Ultima frunză dulce-a naivității mele

A căzut pe negrul cel de toamnă

Fără a se plânge de bune sau de rele,

În singurătate ca o părăsită doamnă.

S-a desprins din vise mari, rănite

Fără un doliu sau tristețe sumbră,

A perceput niște emoții pribegite

Ascunse-n van sub o rebelă umbră.

E cea care-a rămas într-un noian

Neînțelegând a lacrimii frântură

Zăbovind semeț ca ultim mohican

Și îndreptând a sorții ei curbură.

Viața a îndemnat-o să fie solitară

Apoi ca să dispară precum a apărut,

Doar ea, naiva, este atât de-amară

În sufletul ce bănuiala n-a știut.

Pledând spre transformare-n humă,

E-o răzvrătită! Cum a obținut tăcere?

Nu are frică de un vânt sau brumă!

Destinul a călit-o și suprema ei cădere…

Sursă imagine: brailaltfel.wordpress.com

Vezi articolul original

amintiri citite

Nu mă mai miră nimic…

Experientia docet

Înainte mă revoltam când atestam vreo răutate sau vreo stupiditate ieșite din comun. Acum nu mă mai miră nimic! Așa ne-a schimbat societatea, ne-a făcut rezistenți la multe prostii actuale. Poate chiar se va găsi vreun scriitor să creeze un roman asemănător operei lui N. Ostrovski (,,Cum s-a călit oțelul”), doar cu adaptare la zilele noastre. Avem imunitate la perfiditate, lașitate, răutate. Deja nu mă mai uimește când cineva caută să profite de mine sau să mă utilizeze în calitate de marionetă pentru a ,,urca” scara profesională sau de a se mai pricopsi cu unele bunuri ,,venite” de pe ,,spatele” altora. Nu mă miră nimic!

Odată eram la o terasă cu o veche cunoștință și discutam despre noi, despre societate, țară, despre situația economică deplorabilă, am mai abordat ,,temele” auzite pe la Știri. Eu, pe atunci, eram un pic uimită cât de fatale au devenit circumstanțele pe meleagul nostru natal…

Vezi articolul original 320 de cuvinte mai mult