Am primit ca provocare de la ”Despre sufletul meu” o povestire care să conțină următoarele trei cuvinte ”vițeluș, coerent, pușcaș”. Recunosc – m-a căptușit bine, dar nu mă plâng. Eu am cerut-o în articolul cu premii și așa pățești dacă întărâți oamenii cumsecade 🙂! Cu dedicație pentru Bianca (s-o bucure atunci când se va întoarce la civilizație & Internet ) :
Dacă privirea uneia promitea zeamă de post şi ceai de muşețel, a celeilalte sticlea în reflexiile vâlvătăii de sub cratiță şi-l ardea pe dinăuntru ca limbile de pucioasă ale iadului. Omul strânse țeava metalică în brațe şi răceala ei îl înfioră. Femeile tăcuseră. Putea în sfârşit să gândească. Peste ochiul drept se înnădise o pâclă, ce-l făcea să clipească des, dar celălalt îl ajuta încă.
— Gata trăncăneala că nu’ş ce fac! Mă ia pandaliile! Auziră-ți, fă?! mârâi, pipăindu-şi orbita beteagă şi trase vițeluşul de sfoară lângă o…
Vezi articolul original 508 cuvinte mai mult
222. Există o tensiune constantă între plinătate și limită. Plinătatea provoacă voința de a poseda totul, iar limita este obstacolul care se interpune. „Timpul”, considerat în sens amplu, face referire la plinătate ca expresie a orizontului care ni se deschide în față, iar momentul este expresie a limitei care se trăiește într-un spațiu circumscris. Cetățenii trăiesc în tensiune între conjunctura momentului și lumina timpului, a orizontului mai mare, a utopiei care ne deschide spre viitor drept cauză finală care atrage. De aici reiese un prim principiu al progresului în edificarea unui popor: timpul este superior spațiului.
Cronopedia 