ZIUA DE 14 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

CER SI PAMANT ROMANESC

Ziua de 4 octombrie în istoria noastră

 

1465: Bucureştiul este mentionat  ca reşedinţă domnească într-un document emis în timpul voievodului muntean Radu cel Frumos (1462 – 1478).

 

Aşezarea a fost  atestată documentar pentru prima data la 20 septembrie 1459,  într-un act emis de Vlad Ţepeş, domn al Ţării Româneşti, prin care se întărea o moşie, unor boieri. 

La 14 octombrie 1465,Bucureştiul a fost ales de către Radu cel Frumos ca reşedinţă domnească, dar oraşul avea să devină capitală permanentă a Ţării Româneşti târziu, în decembrie 1659, după preluarea tronului de către Gheorghe Ghica (20 noiembrie 1659  – 1 septembrie 1660), cetatea Târgoviştei, distrusa de campaniile turco-tătare din 1658 – 1659, încetând să mai fie reşedinţă domnească.

În anii 1558 – 1559, la Curtea Veche este construită Biserica Domnească, ctitorie a domnului Mircea Ciobanul, aceasta rămânând până astăzi cel mai vechi lăcaş de cult din oraş care s-a păstrat…

Vezi articolul original 2.731 de cuvinte mai mult

Cafeaua, eterna poveste…

Gânduri pe tastatură

Azi dimineață ceva ciudat îmi agită neuronii care încep să se bată între ei de parcă guvernul ar fi anunțat o mărire de salarii cu 175% combinată cu reducerea de 99% a prețurilor la internet și telefonia mobilă că de, astea sunt cele care ne țin în viață azi. În zarva care pare că se amplifică reușesc cu două degete să ridic o pleoapă și să-mi dau seama de ce vibra ceva pe mâna mea stângă iar pe noptieră urla ca din gură de șarpe un obiect despre care se spune că nu-i ființă. Pe naiba, matinal și tare obraznic neînsuflețitul!

Îi dau un pumn de-a zburat cât colo, mă întorc pe partea cealaltă hotărâtă să-mi continui somnul dar iată că “de îndată” mă anunță și prăpăditul de telefon că am un mesaj de la @philipsromania ! Nu, asta e prea de tot. Mesajele astea aiurea, ce treabă am eu…

Vezi articolul original 1.348 de cuvinte mai mult

Tenacitatea unei frunzei

Gânduri rebele

Iarăși aleargă o frunză
prin toamna asta frumoasă
stârnind mii și mii de întrebări
când liniștea se lasă
încercând să reziste tenace
la vântul ce-o duce departe
visând la vremuri de pace…
Un vis ce-ar avea brațele deschise
spre Lumina Divină
ce-ar scoate măștile colorate
când gândul picurâ rouă
pe minciunile toate
încercând să le spele.

Vezi articolul original