După ce se lămurise că acest copil va fi unul dintre cei cu rezultate foarte bune la învățătură, de care se va folosi pentru a și le trece în contul valorizării ei ca învățătoare, Iuliana l-a lăsat în pace pe băiat. Se și temea un pic de răspunsurile lui, care veneau întotdeauna prompt și cu un fel de stranie interogație, dar punea asta mai mult pe seama accentului italian și nu pe nefirescul întrebărilor sale.
Cert e că Iuliana Duculete și-a îndreptat ironiile pe alți copii, iar lui Paul doar un singur lucru îi mai ceruse. Și anume să îl aducă într-o zi, oricare, pe tatăl său la școală. Dar el se încăpățâna să vină în loc cu tot felul de scuze, deși știa sigur că o minte în față. Îi venea să-i zică: „Mă minți Maricek, pentru că am pus pe soțul meu să te urmărească unde stai! Eu…