S-a întâmplat acum ceva timp, cu vreo săptămână în urmă parcă, nu mai știu exact. Și aveam să-l uit, ca pe atâtea altele. Dar evenimentul zilei de astăzi, când a trecut moțiunea de cenzură depusă de opoziție, m-a făcut să-mi reamintesc de acel apel primit pe neașteptate și care m-ar fi lăsat mult mai mult pe gânduri, dacă ora primirii sale nu ar fi fost una nepotrivită, eu aflându-mă la treabă.
-Alo! Ce faceți domne! Ați cam uitat de noi, așa-i? mi-a zis un glas necunoscut, răsunând ciudat de tare pentru urechea mea, în acel aer rece al unei dimineți de toamnă.
-…?
Nu știam ce să răspund, pentru că nu știam cine mă interpelează. Vi s-a întâmplat vreodată să vă sune cineva și să vă vorbească direct, fără să se prezinte? Ca și cum ar trebui să-l știi numaidecât pe el și să-l recunoști, că doar este unicul om…
Vezi articolul original 1.967 de cuvinte mai mult