amintiri citite

[Poezie] XLIX. Cerul e alb

Onișoară Claudiu-Liviu Blog

ceasul zâmbește

fragile amânări zidesc nopțile

în veghe cu gestică vie

stihul mecanic e adumbrit

prin porturi, văzduh și în vele

totuși, marea e calmă

îmi trec palma pe sub ceafă,

oftez ușurat – mă iubește încă.

Tavanul e tabloul pasiunii:

o clipă trece acum și renaște la primăvară

cerul e alb

dreamus

Vezi articolul original

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.