amintiri citite

Cântare

Gânduri rebele

CântareM-am apărat zadarnic și mă strecor din luptă
în umbră lunii albe, cu lancea naltă ruptă.
Pusei pământul și ape, zăgane între noi,
Și suntem, pretutindeni, alături, amândoi.
Te întâlnesc pe toată potecă-n așteptare,
Necontenită mută a mea însoțitoare.
Pe la fântâni iei undă pe palme și mi-o dai,
Iscată dintre pietre și timpuri, fără grai.
Ți-ai desfăcut cămașă și-ntrebi cu sănii-n mâna
De vreau s-astâmpăr setea din ei sau din fântână.
Ai dus la țurțur gură cu gură mea plecată,
Voind să bei cu mine scânteia lui deodată.
Amestecat-n totul, că umbră și cu gândul,
Te poartă-n ea lumina și te-a crescut pământul.
În fiecare sunet tăcerea ta se-aude,
În vijelii, în ruga, în pas și-n alăute.
Ce sufăr mi se pare că-ți este de durere,
De față-n tot ce naște, de față-n tot ce piere,
Apropiată mie și tot depărtată,
Logodnica de-a pururi, soție niciodată.

Autor Tudor Arghezi

Vezi articolul original 1 cuvânt mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.