amintiri citite

Sărutul. Povestea unui băiețel!

Vorbe pentru suflet...

Astăzi am găsit o istorioară care m-a surprins până la lacrimi, duioasă și cu o atingere sentimentală puternică această povestioară mi-a amintit încă o dată că trebuie să ne iubim, să ne apreciem, să ținem la cei pe care-i avem alături și mai ales să punem valoare pe ceea ce fac ei pentru noi. Deci, spor la citit, sper că o să vă placă și vouă la fel cum mi-a plăcut mie…

****

Era odată un băiețel, care cât mergea și stătea la școală, își ținea mereu pumnul de la mâna stânga închis. Când îl asculta învățătoarea, se ridica și răspundea țînându-și pumnul strâns, scria cu dreapta, iar pumnul de la mâna stânga tot bine închis și-l ținea.
Într-o zi, și pentru a face pe plac celorlalți elevi, învățătoarea îl întreba de ce stă astfel.
Băiețelul nu voia să răspundă, dar la insistentele învățătoarei și mai ales pentru a-și mulțumi…

Vezi articolul original 55 de cuvinte mai mult

amintiri citite

O zi obișnuită pentru peștele banană

feher

Ochii sunt albastru deschis ca cerul Danemarcei unde el nu a fost, doar soția, dar totul oricum s-a întâmplat acum mulți ani, în 73 când ea avea 15 ani și a stat pentru o lună în Copenhaga dar nu putea să rămână pentru că abia îl cunoscuse pe el și apoi erau și supravegheați așa că ea s-a întors la el și împreună au rămas în ultimii 42 de ani de iubire. La bine și la greu, zice el și ochii arată ca două găuri în cămașa roșie a feței prin care vezi maieul albastru de dedesubt. Ea încuvințează dar are un aer confuz de femeie care nu știe unde îi sunt ochelarii de vedere deși îi ține pe frunte, pare că intuiește că ceva e profund greșit dar a uitat ce și ce mai contează acum?
El toarnă o pălincă galbenă cu gust de rivanol și apoi mai umple…

Vezi articolul original 821 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Perfectul imperfect…

Vorbe pentru suflet...

Nu suntem perfecți, n-avem cum, dar nici nu trebuie. Nu suntem la fel și asta face diferența. Nu aparținem unui tipar conjugat din titularea unei mode a aparținerilor. Suntem altfel și consider asta un atuu. Suntem niște perfecți imperfecți. Nici nu putem fi altfel, putem doar să privim imperfecțiunile noastre ca fiind perfecte și parte din noi. Ceea ce ne definește, ceea ce ne face unici în felul nostru de a fi. Nu trebuie să ne asemuim cu ea sau cu un el oarecare, nu trebuie să ne căutăm pe chipuri, nu trebuie să cerșim o înclinație de a fi ca ei; eu, tu avem o frumusețe aparte, tu ești mult mai bun/ă la ceva la care mulți nu sunt, tu ai un miez, un talent pe care nu-l are nimeni, ai ceva al tău, ceva aparte care te reprezintă și te face atât de ieșit din comun. Așteptarea să…

Vezi articolul original 268 de cuvinte mai mult

amintiri citite

De-aș fi dor

Gânduri rebele

De-aș fi dorDe-aș fi dorul ce se scaldă-n ape

te-aș chema în valuri sacre,

de-aș fi dorul cu privea unei căprioare

te-aș sui în vârf de munte,

dar sunt o simplă muritoare

ce se joacă printre cuvinte.

Vezi articolul original