Cerul meu

vorbebune

Am învâțat să tivesc cerul, să am peticul meu albastru, unde să-mi țin strânși într-un buchet, pe toți cei dragi care emigrează spre infinitele tăceri…
Cândva voi găsi calea către poarta sufletelor regăsite, după urma pașilor înfloriți lăsată în viețile noastre …
Ne vom îmbrățișa dorurile și vom depăna amintirile unui ultim iulie, fără ca moartea să ne mai rânjească, arătându-ne ceasul cu timpul scurs de lacrimi de ceară…

31/07/2019©gvenette

Vezi articolul original

Scrisoare pe inimă

vorbebune

Îți scriu aceste rânduri pe cord deschis, poate printre bătăile accelerate, vei înțelege că inima mea, nu mai vrea să-ți fie doar prietenă…
…că de fiecare dată când te privesc, eu mă îndrăgostesc de fiecare por al tău și mă topesc când printr-un zâmbet tu-mi dăruiești primăvara.
Vorbește ploaia răpăind pe case și mi-aș dori când vine seara, pe brațul tău s-adorm…atunci când plouă te iubesc mai mult, sub cer suspinele prind aripi…
Visul e lumea sufletului meu, dar eu nu te vreau doar într-un ciob de vis, eu vreau să-mi fii și să te simt aproape într-un răsărit de soare, să profiți și să mă săruți, mult și…până la suflet, să simt cum buzele tale sfârâie apăsate pe ființa mea…
Eu nu știu dacă îți apleci privirea peste rândurile acestei scrisori scrijelite pe inimă, nu știu dacă-ți deschizi inima să știi că aceste rânduri sunt pentru tine, mă doare…

Vezi articolul original 37 de cuvinte mai mult

Umbre

vorbebune

Îmi plimbam umbra printre griji și slăbiciuni, observând-o cum se scurge cu abilitate, fără prejudecăți…și-o invidiam…
Îmi invidiam propria-mi umbră pentru nepăsarea ce-o arăta tuturor celor din jur și de lejeritatea de a se deplasa neobservată.
I-am surprins privirea cu sclipiri de fericire, prin praful de timp, ce se întindea leneș pe caldarâmul călcat apăsat de pantofi grăbiți…și nu înțelegeam…
Dezbracă-ți grijile aici, străine, îmi șoptea umbra cu țipete mute, ce-mi alergau prin întunericul venelor, pentru că asta suntem…străini unul de celălalt; fără să vă dați seama, voi ați devenit umbre, triste sclave ale propriilor vieți…
Călătoria mea alături de tine, e scurtă…mâine se poate rupe-n fâșii negre…voi deveni umbra altui străin, sclav și el..
Zâmbește sufletului, zâmbește-ți…
Într-o lume a oamenilor, am învățat să-mi zâmbesc și să doresc să fiu o umbră invizibilă, dar mulțumită de propria-mi companie.

12/09/2019©gvenette

Vezi articolul original

Un titlu de noblețe

Motive pentru condei

Ce e cuvântul?
Un titlu de noblețe
ce îmbracă omul.

***

Cheia în viață
puterea cuvântului,
miez de lumină.

A făuri binele,
părintească povață.

© Georgeta R.M.

Vezi articolul original

poezie

arta si natura

Tot ceea ce e capabil să inspire este artă.

Am gândit un mod atâta de dulce / de a se întâlni două cuvinte / încât în jos înfloreau florile / şi sus / înverzea iarba. // Am gândit un mod atâta de dulce / de a se izbi două cuvinte / de parcă iarba verde ar înflori / iar florile s-ar ierbi. Nichita Stănescu

  Cerul violet al amintirilor, orgolii și compromisuri pierdute printre gânduri, petale de flori peste care se aștern amintiri … Te aștept să privim dincolo de eternitatea cuvintelor, pe o strada din cer, o lume a nimănui, pe care o vom înțelege când vom deveni stele strivite, de gânduri umane și păși rătăciți. Mi-ar plăcea să te înconjor cu liniștea misterului, să ne unim inimile, și apoi să ne învârtim în spațiul veșnic, printre galaxii. Printre mulțimea de stele cer: sinceritate

”Întârzie-ţi plecarea! Mai stai o clipă încă!
Stea dulce a iubirii, nu…

Vezi articolul original 112 cuvinte mai mult