Așteptam o cursă București-Iași care urma să-mi aducă un colet. Cum am spaime de timp, am luat-o mai din vreme. La colț e o patiserie Fornetti de unde mi-am luat niște bușeuri cu brânză, iar de vis-a vis, o cutie cu bere.
Ședeam răscrăcănat și bobinam la bușeuri când, trece o echipă de polițiști locali. Mă scanează atent, eu le zâmbesc afabil, și-i urmăresc cu privirea.
E clar că și-au fixat următoarea pradă. Unul din ei se bagă în niște tufe și, scoțând din buzunar un aparat foto, mă bucură cu niște instantanee. Celălalt dă ture largi așteptând să comit infracțiunea, pentru a interveni cu celeritate.
Termin de mâncat și râgâi violent, de… am niște bacterii sprintene.
Amicul din tufe tresare, își pune ochelarii și începe să răsfoiască o cărticică, parcă trasă la ozalid. E clar că nu găsește ce caută căci are un rictus nervos al buzelor, își scoate…
Vezi articolul original 380 de cuvinte mai mult