Sursă: MISTERELE DACILOR – CARTEA LUI ENOH « CER SI PAMANT ROMANESC MISTERELE DACILOR – CARTEA LUI ENOH Enoh este unul dintre cei doi barbati care nu au cunoscut moartea, alaturi de Sfantul Ilie. Dupa cum citim in cartea Facere, dreptul Enoh „a umblat inaintea lui Dumnezeu”, adica a vietuit drept si bineplacut Domnului. Enoh… Citește în continuare MISTERELE DACILOR – CARTEA LUI ENOH « CER SI PAMANT ROMANESC
Zi: 14 mai 2019
ZIUA DE 14 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR
Ziua de 14 mai în istoria noastră
1536: Umanistul, istoriograful și omul politic ungar de origine română Nicolaus Olahus ( n. 10 ianuarie 1493, Sibiu — d. 15 ianuarie 1568, Pojon, astăzi Bratislava), editează lucrarea istorică “Hungaria”, pe care a redactat-o la Bruxelles, în care tratează printre altele despre latinitatea poporului român şi a limbii române.
A fost prima abordare în scris de către un român, a unităţii de neam şi a originii latine comune a muntenilor, ardelenilor şi moldovenilor.
1742: A murit la Brasov, Radu II Tempea, protopop al românilor ortodocşi braşoveni, autor al cronicii româneşti „Istoria besearicei Şcheailor Braşovului”, lucrare care se remarcă prin expresivitatea limbii, colorată cu arhaisme şi elemente ale lexicului popular ; (n. cca 1691 in Fagaras sau Brasov).
A învăţat la şcoala de pe lângă biserica `Sf. Nicolae” din Scheii Braşovului, apoi a…
Vezi articolul original 1.934 de cuvinte mai mult
Verile din Basra
Mai tacuta ca apele Golfului, mai misterioasa ca palmierii serilor de vara din Basra mea cea dulce, imi apareai in minte tu, atunci cand demonii dragostei interzise mi te tot rastalmaceau prin simtiri. Frumoasa Zeina, oare de ce a trebuit sa ma uit spre tine in Vinerea interzisa, cand si eu, ca si ceilalti marinari irakieni, ar fi trebuit sa caut spre zari de-un albastru dulce, taciturn, albastrul aducator de mantuire? Si ai trecut pe acolo, tinand valul peste chipul tau de fecioara ascunsa-n camari ferecate, pentru a ma inrobi pentru totdeauna. Ai chicotit usor cand m-ai vazut turbat de iubire, pentru ca, nu-i asa, dragostea poate fi amuzanta, cand la gleznele-ti cu bratari de aur, barbatii cad ca mustele otravite, de la rege, la servitor. Te-ai mai uitat o data, grijulie ca varstnicii sa nu-ti socoata indrazneala, s’apoi te-ai intors cu o mila tintuita-n zambete acre, sa vezi daca…
Vezi articolul original 258 de cuvinte mai mult
orașul suspendat
deși nu mai există, eu mă întorceam, seara, în livadă, mă așezam la marginea ei,
priveam râul din vale cum șerpuia, și așteptam să treacă trenul de la ora opt,
cu ferestrele luminate, cu aburii de la locomotivă înălțându-se în aerul cald.
de aceea mă uit mereu pe fereastră, poate te zăresc trecând
îmi place să stau liniștit
să derulez în minte imaginile acelea la care țin cel mai mult
fără să deranjez pe nimeni
îmi place orașul, în seara căruia, undeva, trăiești tu
îl iau cu mine, mă întind în pat, și privesc deasupra mea
orașul stă acolo ca un nor, luminile lucesc frumos
eu le privesc și visez cu ochii deschiși la orașul suspendat aflat deasupra,
unde s-ar putea să te afli tu
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.