Ședință PSD într-o veche sală de consiliu a PCR.
Vopseaua s-a scorojit, cârpele care acoperă pereții, cândva în roșu, galben și albastru, arată acum ca un rahat de câine constipat.
Praf, praf vechi de treizeci de ani, care se ridică din podele, de sub tălpile membrilor de partid care sosesc parcă împinși de la spate, praf care se ridică din scaunele tapițate, și se așează molcom pe cele câteva vitrine cu realizările socialiste din ultimul cincinal.
Se lasă o liniște stoică, undeva se aude cum unul desface un ambalaj de ciocolată ROM în ton cu temperatura lui de culoare.
Apatie.
Secretarul de partid se uită din spatele tribunei în sala aproape goală:
− Vasile! Dar unde-i restu’?
− Care… restu’?
− Unde-s, mă?
− Păi… se hăhăie Vasile, dacă n-a mai rămas nimic de furat… în Germania, în Olanda, în…
− Taci! Și asistații?
− Aida, bre, acu’, la pus…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.