amintiri citite

ZIUA DE 24 APRILIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

CER SI PAMANT ROMANESC

Ziua de 24 aprilie în istoria noastră

1434: Prima atestare documentară a dregătoriei de spătar la Curtea Moldovei –  un înalt demnitar, care purta, la festivități, sabia și buzduganul domnului.

 

  1514: Gheorghe Doja, un mic nobil secui, este numit comandant al oastei cruciate adunate în tabăra de la Rakos, în apropierea Budei.

 

Gheorghe Doja (n. cca. 1470, Dalnic, Scaunul Chizd, Regatul Ungariei, astăzi în județul Covasna, România – d. 20 iulie 1514, Timișoara).

Papa Leon al X-lea chemase la o cruciadă antiotomană, iar in anul 1513,   proclamarea cruciadei a dus la recrutarea țăranilor maghiari, slovaci, sârbi, croați, români și secui ca soldați. Prin participarea la cruciadă, țăranii sperau sa-și îmbunătățească greaua situație economică, în ipoteza unei campanii reușite în fața turcilor.

Gheorghe Doja fusese însărcinat cu organizarea unui corp de oaste secui, care să participe la cruciadă. El se remarcase anterior ca bun ofițer în războaiele…

Vezi articolul original 4.279 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Brasov – Excursie Surpriza!

La Cafea

Neata! Asa cum am promis intr-un articol din zilele trecute, o sa-mi las o impresie despre Brasov si am sa povestesc cum am ajuns acolo si ce am facut. Daca cafeaua-i pregatita, spor la citit!

Era intr-o zi de Vineri, toti 3 ne grabeam sa prindem trenul spre Brasov. Cu vreo cateava zile inainte vorbisem cu niste amici de acolo sa stam la ei o noapte, cand ajungem, sa vizitam si noi orasul. Urcam in tren cu 5 minute inainte de a pleca. Era plin! Doar iubita mea a avut loc pe bilet, eu cu celalalt amic al meu am stat si am zabovit de la Bucuresti si pana la Ploiesti, in cur, pe scari. Dupa, s-a mai eliberat. Am avut noroc ca era vagon din ala smecher cu scaune rabatabile pe holul vagonului, in afara „cabinelor” cu locuri. Si-am stam pana am ajuns in Brasov. Ne-au intampinat cei doi…

Vezi articolul original 597 de cuvinte mai mult

amintiri citite

mâine… Trădarea lui Iuda

albastru de... mai departe (2)

„Iuda s-a crezut şi s-a voit co-redemptor: aceasta a fost uriaşa, nenorocita, tragica lui greşeală. A raţionat prea subtil şi prea sofisticat şi s-a trufit peste orice închipuire.

Ce putea face?

Ce trebuia să facă?

Să judece nespus mai simplu şi mai uman, aş spune mai ţărăneşte şi mai bătrâneşte.

S-ar fi cuvenit să-şi spună mereu, oricând era vizitat de ispita demonică a asumării rolului de co-redemptor: treci îndărătul meu, satano, eu nu-s decât un biet om păcătos.

Nu mă amăgi pe mine cu sarcini care ţin de cei de sus. N-are cine să aducă la îndeplinire iconomia divină? N-aş crede că Dumnezeu nu poate găsi şi alte mijloace. Oricum, nu ştiu. Nu mă amestec. Nu-i treaba mea de om. E treaba lui Dumnezeu. Facă dar ce ştie şi cum o crede mai bine. Eu unul nu-s Dumnezeu, eu una ştiu şi bună: prietenul şi învăţătorul nu mi-l vând şi…

Vezi articolul original 850 de cuvinte mai mult