amintiri citite

Tembelă până la moarte

Dana Fodor Mateescu

A lăsat botul și a început să bâzâie. Întâi tăcut, numai lacrimi, aaah, boabe mari de struguri, ziceai că a murit mă-sa în lagăr, în frig, fără fular. Apoi lacrimile s-au transformat în bocete. Făcea fata ca o trompețică enervantă și plină de muci. Dar am rezistat eroic. Niet! Atunci s-a dus și și i-a luat singură. Când s-a întors, era veselă. Înduioșat, i-am cumpărat o ciocolată cu mentă, ca bonus. Evident că și-a întins-o pe haine și mi-a mânjit și canepelele. (Sunt din piele, bej!) `tuți idioata mă-tii! Cine m-o fi pus?

A mai trecut ceva timp, în care parcă făceam numai culcat, salt înainte, culcat, salt înainte… Eram terminat. Au ieșit analizele și ne-am reîntors la medic. Îmi era o rușine de nu mai puteam, îmi crăpa obrazul. Prin fața ochilor îmi jucau obraznici chiloții Rebecăi, ăia cu locomotivă. Când am intrat, ginecologul vorbea la telefon și tocmai…

Vezi articolul original 1.677 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.