amintiri citite

Jurnal de poecar (poet+porcar=poecar)

FRICA DE PROZĂ

gerunziul mi-a afectat ficatul

culturiștii voii bune: turiștii
(voia bună ca masă musculară)

Devenise, cu timpul, un Maestru al Suprafețelor. Mopul era un instrument magic în mâinile sale.

vestea bună e că
mâncărica mea de cartofi a fost pe gustul cățeilor
au mâncat tot!

am făcut tot posibilul să găsesc virtuți muștarului dulce, dar nu am reușit-e dulceață curată cu unt

sentimentul (sau simțul) urgenței
se ascute pe amânări repetate (cu impurități)

uniforme pentru uniformi

când femeile vorbesc d-un burlac, nu e clar dacă-i
om sau cal

statul Minotaur și
cetățeanul furajer
taurinele consumă cu plăcere varză

nu înțeleg de ce numele frumoase au dispărut și au rămas alea seci unde-s Joralemon, Esplandian, etc.

am fost la oraș că el n-a vrut să vină la mine

s-au înmulțit curcanii în plopi

dacă mergi la oraș, vezi curcani supraveghetori pe crăcile drumului

nici porcar, nici poet
poecar
ceva între sunt

d-na…

Vezi articolul original 361 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Un descălecat în Hades (așteptarea cursei)

FRICA DE PROZĂ

I.

L-am scos la plimbare.

Să se bucure de soare și vânt.

Simte o însuflețire între cap și inimă.

Cele două enigme nu mai comunicau.

E bine pentru el.

-Încep să văd limpede, zice.

Suntem la marginea lumii.

II.

Am lăsat în urmă

Un cârd de cămăși reci,

Pe umerașe. Au forma torsului,

Au umerii noștri, au brațe cusute,

Loc unde intră gâtul, goale-

Sunt strigoi, lebede fără suflet,

Înfioară.

III.

Termopane la case pustii.

Câini sătui, un cerșetor famelic,

Care nu mai vrea nimic.

Dar caută, în tomberoane

Și gropi. Umbrele băltesc.

O cola turtită zăngăne dusă,

E singura care pare că

Știe încotro se îndreaptă.

IV.

Timbrul fals al veseliei forțate…

Locul e și-așa mult-prea-fantomatic,

Nu erau necesare hohote.

Lamentabilă sforțarea de a fi,

Insistentă, stridentă,

Tehnologică-

Două dame roșii, dezacordate,

Răsărite ca din pământ,

Să facă selfiuri…

Autoportrete.

Monalize în culori electrice,

Drone umane, se deplasează

Numai…

Vezi articolul original 186 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Jurnal de poecar

FRICA DE PROZĂ

La ce te gândești, Ion-Daniel?
Cine întreabă?

Cei-care-tot-grohăie.

o femeie made in china e tot ce-mi doresc doreeesc din porțelan sau teracotă

violența în familie se naște când bărbatul nu mai ascultă (nu e ascultător) femeia se bosumflă

cum schimbă un birocrat un bec ars? cheamă alți doi, țin un brainstorming pe procedură, fac planul SWOT etc.

cum schimbă trei birocrați un bec ars?
conform unei proceduri clare, firește

fanaticii propriilor opinii sunt ÎNFIORĂTORI, iar ei sunt doar 99,9999 dintre sapienși

nimeni nu se revoltă când o femeie fierbe un bărbat femei să fiarbă la foc mic bărbați e banalu’ cotidian

vreau să mă reapuc de fumat nu m-am hotărât ce țigări să comand de la emag
nu au reduceri

după un timp, nu mai cumperi produsul, cumperi reducerea vezi -60% și gata, ți-a luat mințile

dacă nu socializezi, uiți ce lingău penibil ești

am scris cur valutar în loc…

Vezi articolul original 180 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Plangi daca asta vrei

Claudia Adriana

Plangi, asta vrei sa faci acum!?

Plangi daca te doare, plangi… dar apoi zambeste…

Plangi, nimeni nu te va judeca pentru asta, plangi pentru ca ai suflet, plangi poate ca l-ai incarcat cu prea multe bagaje, poate ca ai strans prea multe lucruri inutile, plangi…dar nu uita ca mai apoi sa zambesti, dupa fiecare ploaie este si un curcubeu!

Plangi pentru tot ce iti amintesti, plangi pentru cicatricile ce le porti, dar si ranile inca adanci, plangi…dar dupa asta tu zambeste.

Vezi articolul original

amintiri citite

       Bellu – poveştile cimitirului

Cătălin Bădulescu

Cimitirul_Bellu_36

Marginit de Valea Plângerii si Calea Serban Voda, cimitirul Bellu nu este doar un loc de îngropaciune, cel mai mare din urbea lui Bucur ciobanul. Este, fara doar si poate, Muzeul National  de Arta a Sufletelor, Pantheonul românesc. Aici îsi atipesc neodihna de veci cele mai de seama nume ale acestei tari, de la Eminescu si Nichita, la Toma Caragiu, Maria Tanase sau boierii Cantacuzini, Ghicesti s.a.m.d. Monumentele sale funerare sunt adevarate exponate de arta, compendii de arhitecura miniaturala. Unele ascund povesti stranii de viata si, mai ales, de moarte, devenite repede legende, fabulos, mit în crâmpeie de piatra. Am încercat sa le deslusim originile si am constatat ca farmecul lor aparte vine tocmai din negarea izvoarelor documentare. Nici Ionescu Gion, nici Gheorghe Bezviconi, nu au reusit în monografiile lor, sa explice legenda “Doamnei cu umbrela” sau a “Celor doi frati”. Babele candelarese, groparii, cersetorii batrâni si ceilalti oameni ai…

Vezi articolul original 974 de cuvinte mai mult