amintiri citite

Liliacul timpuriu

Liliacul timpuriu
de Nicolae Labiş

Zâmbind printre-ale primăverii ruguri,
În taină, liliacul timpuriu
Întredeschide buzele din muguri.

Dar cerul s-a schimbat în plumburiu.
Zăpada, ploaia, uite, şi-au dat mâna,

Alături bat cu paşii uzi ţărâna,
De parcă primăvara n-a venit.
Ţărâna s-a umflat, s-a-mbolnăvit,

A-ncremenit şi-a căpătat pe faţă
Lucioase, triste pojghiţe de gheaţă.
…………………………………………..
… S-a înecat lumina-n pâcle grele
Şi bezne reci au pâlpâit pe lut.
Mi-am însoţit prietenul acasă
Şi prin grădina-i tristă am trecut.
În pâlcuri liliacul timpuriu
Se legăna scheletic şi pustiu,
Cu crengile-n cârlig, ca nişte căngi.

Muguri căzuţi se destrămau sub crengi…
M-a întrebat cu voce sugrumată:
– Tu ce zici? Mai înmugureşte-o dată?

Apoi cu degetele aspre, groase,
Arse de şpan şi de rugină roase,
Mi-a arătat ce mari erau să fie
Mugurii fini de floare timpurie…

Prietene cu degete de colos
Ce dă măsura gingăşiei florii,
Iubeşti o floare-atâta de duios,
Cum ştiu să o iubească visătorii.

Prietene, te doare moartea ei
Cum poate doar pe-un mare om să-l doară…

Şi-ai dat măsura plinei frumuseţi
Când degetele-ţi floarea măsurară…
Dar nu ştii? Liliacul timpuriu
Mai poate-nmuguri şi-a doua oară.

Tu eşti puterea care-nsufleţeşte
Pământul – şi-l preface bun şi viu.
Tu răsădeşti în inimile noastre
Şi-n cântec liliacul timpuriu.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.