amintiri citite

Înstrăinați

poezieproza

Înstrăinați

Afurisită soarta ne-a-mpărțit
La unul suferință și suspin
La celălalt a dat dureri si chin
Și drumurile ni le-a răzlețit.

De parcă nu simțea c-a fost de-ajuns
Ne-a dat să bem paharul cu venin
Ș-a-ntunecat al cerului senin
De nici o rază nu l-a mai pătruns.

Ne zbatem în cotidian sperând
Dar zi de zi mai moare câte-un vis,

Cuvinte goale aruncăm plângând
Când nu avem de fapt nimic de zis…

Și-n întuneric ne-afundăm râzând
Visâd că alergăm spre paradis!

de Gabriela Mimi Boroianu
28.02.2015

Vezi articolul original

amintiri citite

Occident Express

racoltapetru6

Se privea în oglindă, dar nu mai recunoștea persoana din fața ei. Ridurile apărute atât de repede o schimbaseră, alungându-i frumusețea tinereții, lăsându-i în schimb o față încruntată, obosită și îmbătrânită. Era chipul sufletului ei chinuit de remușcări și de răutățile pe care trebuia să le suporte în fiecare zi. Unde era caracterul de luptătoare rebelă, unde era voința și ambiția de a le arăta tuturor că e o învingătoare? Dispăruseră cu timpul, lăsând loc dezamăgirii și resemnării că trebuie să plătească pentru alegerile greșite, iar timpul nu mai putea fi dat înapoi.

Altfel ar fi procedat cu mintea de acum, atunci când mama ei i-a propus să o urmeze în Canada. Dar ea era amețită de dragostea pentru Gheorghiță, un flăcău pe care l-a întâlnit în anii de liceu și care i-a promis o viață de prințesă pe „moșia” lui. Băiatul era frumos și avea mare trecere la fete…

Vezi articolul original 1.051 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Ulise, barbarul…

ZurliuBlog

Iubirea mea ca un rimel prost, se intinde pe toată fața când plouă…

Spune-mi că recunoşti cerşetorul ăsta, nu e nevoie să întind arcul alături de ceilalți, uite bătrânul Argos mă latră

Ştiu că au trecut douăzeci de ani, dar eu am spus că te voi găsi şi te voi curăța de determinările contingente chiar de-ar rămâne pustiu în juru-ți…

Nu mai am răbdare, hai să facem dragoste şi-ți promit că-mi voi recăpăta şi dexteritatea analitică după o sticlă de vin

Nu mai ştiu poezie, sunt doar un barbar cu instincte primare, tu m-ai sculptat aşa, dar sunt ciudat rău pentru lumea asta, n-a fost numai mâna ta ci şi parerea unui înger.

Singurătatea ta ca un şervețel umed

Vezi articolul original