amintiri citite

Ecou

poezieproza

Ecou
de Gabriela Mimi Boroianu
29.10.2018

ai luat din mine muzica
zâmbind
cu aceleași mâini
ce mi-au frământat carnea
și m-au modelat
ca pe un vas de lut gol

atât de gol de mine

pe care l-ai umplut
cu toate vorbele tale
și bune și rele
și nu știu de ce azi
te miri
când îți răspunde ecoul…

Vezi articolul original

amintiri citite

Buburuza

Poezii pentru sufletul meu, de Mihaela CD

buburuza de teodora dumitru

Autor: Teodora Dumitru

Fără să-și ceară iertare ,
O micuță buburuză,
Mi se urcă pe picioare ,
Doar, zburase de pe o frunză !

Eu mirată o privesc,
Cum nu obosește …. urcă…
Și-apoi stau și mă gândesc…
Oare unde-o vrea să-ajungă ?

O privesc , și atât îmi place ,
De hăinuța-i cu buline ,
Și tot urcă ,n-am ce-i face ,
Până pe deget ,la mine ,

Eu am inceput să-i cânt ,
Cum m-a învățat bunica ,
,,Gărgăriță , zboară- n vânt,
Până îți găsești mămica !”

Și-a zburat pe altă floare ,
Dar acum îmi pare rău,
Aș fi vrut ca să nu zboare ,
Să-mi stea broșă pe sacou !

De acelasi autor: 

Vecinul meu cu suflet bun

O adiere

Pagina Teodora Dumitru

Vezi articolul original

amintiri citite

Ana nu e moartă*

Mihail stories

− Nu aș deschide acea ușă dacă aș fi în locul tău.

Ana s-a oprit cu mâna pe clanță.

− De ce?

Cum nu a primit un răspuns, a dat drumul la clanță și s-a întors. Femeia o privea pe Ana de pe o canapea maro în care ea stătea întinsă, cu un braț și un picior legănându-se pe margine.

Păreau identice-același păr blond, aceiași ochi verzi-cu excepția că cealaltă Ana avea o gaură de glonț în frunte din care picura un sânge întunecat, iar pielea ei era albă ca de cadavru.

Ana holbă ochii și făcu un pas în spate.

− De ce să nu deschid ușa? a repetat trăgând cu ochii la apariția grotescă.

O scânteiere și canapeaua și-a schimbat culoarea, de la maro, la roz strălucitor ca un ou de Paște.  Cealaltă Ana s-a ridicat în șezut și și-a șters sângele din nas cu mâneca.

− Știi…

Vezi articolul original 615 cuvinte mai mult

amintiri citite

Valentine’s day, după fapte reale

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

„Ia uite ce mesaje mi-a trimis soțul meu”, zice ea, arătându-mi pe telefon versurile curgând clișeic pe fond de trandafiri criogenați, de pisicuțe pufoase și inimioare roșii. „Ce drăguț!”, zic eu, neștiind ce altceva să răspund la vederea versurilor facile. „Se anunță o giugiuleală de proporții cosmice!” mă trezesc vorbind. Ea se supără, că nu înțeleg cum vine cu iubirea și cu declararea ei. „Unde era soțul tău?” întreb eu de complezență. „Eu eram în dormitor, el era în sufragerie, la laptop.” Așadar, dacă am înțeles bine, el îi trimitea din sufragerie mesaje de dragoste adevărată ei, în dormitor. Între ei erau cinci sau șase metri și un perete sau un hol.

Simt că mie îmi scapă ceva și că sunt depășită de vremuri.

Vezi articolul original

amintiri citite

Pensieri…d’amore

69

La settimana scorsa c’è stata la festa degli innamorati. Si chiama così il giorno in cui si festeggia l’amore. Ma è davvero la festa degli innamorati? Oppure è la festa degli fiorai, dei negozi di regali, delle tasche dei proprietari di ristoranti o alberghi, dell’apparenza, dell’ipocrisia, dell’invidia. Invidia per l’amica che ha ricevuto un regalo più caro o la cena in un ristorante più costoso, il metro che nel mondo attuale pare che misuri le nostre esistenze e i nostri sentimenti. Ma quanto amore può stare in un solo giorno? In un solo fiore? In una sola cena? In una notte? In un regalo? E cosa facciamo con tutti gli altri giorni dell’anno? Non siamo più innamorati fino il 14 del febbraio prossimo? Sarebbe molto più sincero festeggiare con un gesto, con un sorriso, con la speranza, ringraziando la forza di amare ogni giorno anche quando non siamo belli e…

Vezi articolul original 52 de cuvinte mai mult