amintiri citite

Moartea e caldă, caldă

Nelu Sabău's Weblog

Nu am stat niciodată la căpătâiul unui muribund, dar i-am văzut pe alții.

Mereu m-am întrebat de ce muribunzii îi țin de mână pe cei apropiați.

De frică?

De dor?

De drag?

Pentru siguranța lor?

Pentru liniștea lor?

Poate.

Eu cred că cei care se duc își țin de mână apropiații, în special pe copiii lor, pentru a le transmite prin mâini clipele rămase din viața lor.

Așa, ca cel din urmă și mai de preț dar.

Pentru asta aveai mâinile calde, mai calde decât cele ale
copilăriei mele.

Poate așa le-am perceput eu pentru că nu ne-am mai ținut de
mână de multă vreme.

Îți mulțumesc.

Să nu uit:

Să te duci încet, să nu pățești ceva pe drum și mai ales să
nu îți pară rău de nimic, de nimic.

Du-te încet că vreme este, oricum dincolo e veșnicia,

Tată.

Vezi articolul original

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.