amintiri citite

Așa m-am întors eu din Malta sau Cum a ajuns un om din colb în cer

Nelu Sabău's Weblog

733377-1528267270-video-james-oliver-calator-in-timp-sau-gluma-neinspirata (sursa imaginii: România Liberă)

Au căzut în apa cea mare câteva pietricele din palma lui Dumnezeu în timp ce muștruluia cu blândețe un Arhanghel bătrân și fudul de urechea dreaptă.

Așa s-a născut Malta, o mână de insule aflate la răscruce de lumi, din pietrele scăpate de Dumnezeu atunci.

După o vreme de stat acolo, un gând năstrușnic de-al meu mă tot sâcâia noapte de noapte să ne întoarcem acasă pe jos.

Când a venit sorocul plecării, am luat-o încet, la pas, trăgând după mine desaga cu gânduri precum un țăran trage după el o sarcină de crengi uscate stârnind lătratul câinilor pribegi.

Bucuroși toți. Țăranul că are lemne, câinii că își dezmorțesc fălcile.

Așa mă lătrau și pe mine, dar nu câinii pribegi ci gândurile ce le târam după mine prin colbul Maltei de care tocmai mă despărțeam.

Era un tărăboi de neînchipuit în urma mea. Gândurile noi și…

Vezi articolul original 266 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Moartea e caldă, caldă

Nelu Sabău's Weblog

Nu am stat niciodată la căpătâiul unui muribund, dar i-am văzut pe alții.

Mereu m-am întrebat de ce muribunzii îi țin de mână pe cei apropiați.

De frică?

De dor?

De drag?

Pentru siguranța lor?

Pentru liniștea lor?

Poate.

Eu cred că cei care se duc își țin de mână apropiații, în special pe copiii lor, pentru a le transmite prin mâini clipele rămase din viața lor.

Așa, ca cel din urmă și mai de preț dar.

Pentru asta aveai mâinile calde, mai calde decât cele ale
copilăriei mele.

Poate așa le-am perceput eu pentru că nu ne-am mai ținut de
mână de multă vreme.

Îți mulțumesc.

Să nu uit:

Să te duci încet, să nu pățești ceva pe drum și mai ales să
nu îți pară rău de nimic, de nimic.

Du-te încet că vreme este, oricum dincolo e veșnicia,

Tată.

Vezi articolul original

amintirea revistelor · amintiri citite · amintiri literare

Revista Cronos nr. 6 (41), iunie 2018

Sursă: Revista Cronos nr. 6 (41), iunie 2018 https://issuu.com/johnnyem/docs/cronos6_41_2018-v6   Revista nr. 6 (41), iunie 2018. Revista - izvor de cultură, peniţa de aur - revistă de cultură, fondată la Constanţa, martie 2013, Anul VI, serie nouă. ISSN 2286 – 1963. ISSN-L 2286 – 1963.

amintiri citite

În tăcere

poezieproza

În tăcere

de Gabriela Mimi Boroianu
11.02.2015

Ai privit vreodată iarba când își cere drept la viață,
Când înmugureşte crudă în nuanța viselor?
Glasul ei își saltă tonul peste orice dimineață
În câmpiile-adormite sub vraja zăpezilor.

Ai privit vreodată marea, când se zbate-nfuriată
Vrând cu cerul deopotrivă zorile
să le împartă?
Când speranța ce-a avut-o cu cruzime i-a fost luată
Ea înșiruie blesteme vălurindu-le cu artă.

Ai văzut vreodată munții când impunători își saltă
Peste clipa efemeră dragostea lor către stele
Juruind din astă lume până-n lumea aialaltă
Ploile ce curg pe poale vrând iubirea să le-o spele?

Ai văzut rostirea mută că vorbește cu-ndârjire,
Nu cu glasuri risipite pe a vântului aripă?
– Mă privește! În tăcere, ochii mei fără oprire,
Îți vorbesc curgând lumină, iar cuvântul se-nfiripă!

Vezi articolul original

amintiri citite

Parfum de primăvară

Ratacit printre litere

flori-de-corcodus-1_Snapseed

Pielea ei creolă contrasta superb cu petalele albe ale florilor de corcoduş.
Mirosea frumos, a primăvară timpurie, iar zâmbetul ei copilăresc, accentuându-i imaginea de ţăcănită sălbatică, mă amuza teribil
Afară stropii de ploaie sărutau blând fereastra apartamentului.
Ridicată în picioare, zănatica mea, acoperită de petalele florilor, a deschis geamul lăsând ca stropii să-i ude trupul frumos. Uşor, murmurând amuzată, a început să fredoneze:
-Sunt Zâna Ploii! Sunt Zâna Ploii!

Îi priveam dansul nebun, trupul gol amestecat cu stropi de ploaie şi petale de flori de corcoduş şi nu puteam să nu mă întreb, măcar pentru o secundă, ce gândesc oamenii din stradă cănd văd o femeie goală dansând la fereastră.
Udă, cu picături de ploaie ce îi sărutau sânii, se aplecă spre muşcata din geam şi îi șopti usor:
-Nu-i aşa că sunt frumoasă?
Apoi, izbucnind din nou în râs, mă săgetă cu ochii ei fermecaţi şi mi se adresă…

Vezi articolul original 50 de cuvinte mai mult