amintiri citite

DE CÂTE ORI

DE CÂTE ORI Iliana Cătănescu De câte ori cobor în tine cu ciuturi de mesteacăn frânt lumina-mi cade în cuvânt, topind esențele în mine şi lunec respirând iubire, prin ale trupului tău ape, o lostriță lucind aproape în magica-ți închipuire... Calc apele fântânii tale cu solzii argintii veșmânt, când trupu-mi tremură-ntr-un cânt prin spiralările domoale… Citește în continuare DE CÂTE ORI

amintiri citite

Chef la Pângărați (IV)

Mihail stories

Fugim fiecare la chilia lui.

Și văzui cum, când părintele Vavila, în plin patos, rădica mâinile către cer, de i se vedeau brațele vânjoase acoperite cu peri scurți și negri, se producea o tulburare printre cuconițele din primul rând și evantaiele începeau să se zbată precum aripile de colibri mai puțin la una, care avea un năcaz cu gâtul.

Din când în când îi svâcnea ba în dreapta, ba în stânga, iar privirea ei iscoditoare cerceta lumea adunată la slujbă. Ticul ăsta nervos deveni o asemenea obișnuință încât, atunci când, în fine, mă descoperi, rămase pironită cu privirea în ochii mei. Ne unirăm într-o singură făptură, dar totul dură doar o secundă căci, înciudată a se dea atât de ușor în vileag, domnița își strâmbă boticul înciudată și pocni așa de amarnic cu evantaiul strâns, de rochie, încât zgomotul ca de pușcătură de flintă îi tulbură, pentru o clipă…

Vezi articolul original 611 cuvinte mai mult

amintiri citite

vina

inca ma intreb
daca au fost de vina
plimbarile scurte seara,
sau poate au fost orele
vorbite inainte de culcare,
e posibil sa fi fost simplul fapt
ca te credeam cu mine,
dar stiu ca m-am pierdut.

si inca nu inteleg
daca am fost eu de vina
alaturi de obsesia nutrita pentru tine,
sau daca a fost vina ta
impreuna cu nepasarea sau dorinta
de mai mult,
dar cert e ca
tu ai pierdut mai mult,
ai pierdut ceea ce in adancul tau
stiai prea bine
ca iti doreai.

Vezi articolul original

amintiri citite

Chef la Pângărați (IV)

Mihail stories

Fugim fiecare la chilia lui.

Și văzui cum, când părintele Vavila, în plin patos, rădica mâinile către cer, de i se vedeau brațele vânjoase acoperite cu peri scurți și negri, se producea o tulburare printre cuconițele din primul rând și evantaiele începeau să se zbată precum aripile de colibri mai puțin la una, care avea un năcaz cu gâtul.

Din când în când îi svâcnea ba în dreapta, ba în stânga, iar privirea ei iscoditoare cerceta lumea adunată la slujbă. Ticul ăsta nervos deveni o asemenea obișnuință încât, atunci când, în fine, mă descoperi, rămase pironită cu privirea în ochii mei. Ne unirăm într-o singură făptură, dar totul dură doar o secundă căci, înciudată a se dea atât de ușor în vileag, domnița își strâmbă boticul înciudată și pocni așa de amarnic cu evantaiul strâns, de rochie, încât zgomotul ca de pușcătură de flintă îi tulbură, pentru o clipă…

Vezi articolul original 611 cuvinte mai mult

amintiri citite

Ioan Gură de Aur ( 347-407)

Un izvor de cultură

Ioan Gură de Aur
(347-407)

Originar dintr-o familie creștină renumită din Antiohia. Și-a pierdut de timpuriu tatăl și a fost crescut de o mamă evlavioasă. Educația a primit-o de la un faimos retor necreștin, Libanus. Fiind deosebit de înzestrat de la natură, și-a dezvoltat cu mare scrupulozitate calitățile printr-o instruire temeinică și serioasă (în materii biblice și clasice). După încheierea studiilor, Ioan și-a luat o slujbă de avocat și s-a făcut remarcat datorită calităților sale oratorice. După ce s-a botezat la o vârstă matură, a hotărât să se retragă în deșert, dar la rugămintea mamei sale, a renunțat. După moartea acesteia, și-a împlinit vechea dorință: a trăit patru ani în izolare mănăstirească, iar doi ani într-o izolare absolută într-o peșteră. Problemele de sănătate l-au forțat să se întoarcă în Antiohia. Aici a fost uns diacon și apoi preot. Cei doisprezece ani de preoție în Antiohia au fost cei mai fericiți…

Vezi articolul original 178 de cuvinte mai mult