Legendele judetului Mehedinti – Castelul Plesa.

Veghe Patriei

Misteriosul castel al lui Gheorghe Pleşa, fiul cojocarului satului Obîrşia de Cîmp din sudul judeţului Mehedinţi, a fost construit între anii 1875-1882 după asemănarea unuia văzut pe Valea Loirei. Ctitorul său, devenit boier însemnat după ce şi-a luat licenţa în drept în Franţa, a fost îndrăgostit până peste cap de o frumoasă şi bogată franţuzoaică. Pentru a o impresiona, acesta i-a promis că dacă vine în ţara lui, la Obîrşia de Cîmp, avea să-i construiască un castel ,,măreţ şi aparte’, pe care îl va acoperi cu monezi de aur.

Deşi se trăgea din neam de sărmani, tatăl său avea, peste noapte, să devină posesorul unei averi impresionante. Spune legenda că un zapciu turc obişnuia, în timpul când strângea birurile la Dunăre, să doarmă la acesta. În timpul cînd se pregătea să plece spre Ada-Kaleh, cojocarul i-a văzut sacii cu galbeni şi pe loc în mintea lui şi-a făcut locul un…

Vezi articolul original 733 de cuvinte mai mult

… „o noapte jefuită de stele”

albastru de... mai departe (2)

SERGIU MANDINESCU – AMIN

Era o noapte jefuită de stele.
La fereastra nădejdii, zăbrele.
La ușa salvării, lacăte,
iar frunțile noastre palide, înnoptaseră toate.
Când în mijlocul nostru a izbucnit, 
ca o flacără neagră, ura,
focul ei a topit într-o clipă
gând, suflet, aripă, toate din tot- 
și n-a mai rămas decât zgura.
Baroase cumplite sparseră tăcerea
în cioburi de răcnete mari cât durerea.
Țăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer
Martirii ardeau pe ruguri de ger…
Atât de cumplite au fost suferințele
că mulți dintre noi în noaptea aceea și-au pierdut mințile,
iar alții și-au pierdut veșnicia.
Din cei ce-au trecut pe acolo, numai morții trăiesc
asemenea lui, așijderea ție,
iată, de pildă, eu umblu, vorbesc,
dar viața mea nu-i, prietene, decât o moarte vie.
Ah, Doamne, iată-mă aici la ceasul comorilor
Îmbrățișându-mi durerea sub lespezi de patimi și chin.
Aștepă Învierea, aștept Arhanghelul zorilor,
În numele…

Vezi articolul original 112 cuvinte mai mult

Dulce minciună

Fum de Ţigară

Unui stejar,ca să nu moară îi dai și apă, și lumină;
Eu sunt mai slabă ca stejarul și-n lumea lor eu sunt străină.
Nu am nevoie nici de ploaie,nici de-adăpost și nici de soare,
Cînd tu îmi dai caldura ta și simt puterea cum mi-apare.
Stai lîngă mine,îndulcit și lasă noaptea să ne cînte,
S-alunge demonii,ai mei, nimic să nu ne mai frământe.
Stai lîngă mine-aici,cuprins de cîntec și-ale mele brațe,
Noi știm bine,suntem legați cu frînghii lungi,ci nu cu aţe.

Vezi articolul original

Creația vieții

Ne naștem pe-o hârtie albă, imaculat de albă, netezimea e atât de fină încât îți este teamă s-o atingi să nu se șifoneze iar când clipa te trezește râzi, plângi sau te minunezi de ea... Luând creionul vieții-n suflet începi a trasa linii, unele drepte, altele cercuri, dacă culoarea nu-ți mai place folosești creioane colorate…