amintiri citite

Călător la poarta Eminului sfințit de stele

Deschizându-mi poarta Eminului sfințit de stele unde inima îmi e pictată în culoarea cerului voi intra ca o regată în constelația eu-lui căci, nimeni nu poate-n locul lui să gândească, nici mângâieri să-mi ofere, nici să zâmbească, nici să găsească sâmburi de visare cerească, când umbrele dansează dezinvolt în jurul graiului valsând prin speranța efemeră… Citește în continuare Călător la poarta Eminului sfințit de stele