Mă amuz desenând imaginar Mandale de lumina
pe care iubirea le transformă în emoții vii
sentimente autentice ce-s conturate cu gândul
ajutat de muze…
Dacă aș încerca să fac un studiu de fezabilitate
mi-aș da seama că visele prind contur
când gândul o ia razna
la apus de soare sau în diminețile însorite
îmbinând realul cu imaginarul
pe preaplinul unei lacrimi ce ascunde secrete
când tăcerea ne strigă-n gura mare: Stai!
Câte speranțe frânte și vise am contorizat
seduși de ploi și vânturi gonind spre infinit
în frământări divine
căutând iubirea ce-i ascunsă-n simulări?
Cuvântul este măsura?
Putem calcula de câte ori viața noastră încape
în viața altora?
A murit omul care ne simte sufletul
sau nu s-a născut?
Poate n-am reușit să-l găsim printre atâtea măști
colorate devenite-n timp emoții
stânjenitor de manipulante
deformând adevăratele trăiri pe care le-am merita.
Și totuși, există povești în care nu vom ajunge
dar nu încetăm să le visăm…
Cronopedia 