amintiri citite

Dimineața-n care stelele pier

Dimineața-n care stelele pier

Dimineața-n care stelele pier
la hotarul dintre întuneric și lumină
mi se descătușează zarea din vise
doar iubirea în al sufletului vârtej
rămâne cu dorința înmuiată-n dor
ostenită prin fulgere de gânduri
când ziua sfidează întunericul…

Am să-mi așez iubirea pe aripa unui nor
pufos și alb să ajungă
dincolo de munți unde va întâmpina trăirea
cu-n surâs sculptat în miros de floare
când ziua înalță altare luminoase
pe-o aripă de soare…

Cu inima bătând alert
pe fulgii-îngeri în rătăcirea dimineții
voi striga la soare
să-mi încălzească universul
pe cerul meu albastru
când iubirea-mi colindă o dimineață
din decembrie.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.