La mulți ani, români, oriunde vă aflați!

Aş vrea să fiu o ploaie, un vânt înmiresmat, să dau buzna prin păduri, un stejar să fiu, plin cu rădăcini, cu un frumos umbrar, să nu-i mai las pe alții, copacii noștri să le fie pradă… Aș vrea să fiu munte, soare, cer senin, flori, fluturi, pescăruși, vuiet aprig de cascadă, românului să-i spun la lumină să răsară, seva zilelor negre să dispară din hambar, când meschinii sunt umiliți cu frumusețea noastră… Aș vrea o țară fără de politică, deschisă către lume când unirea ne este soră iar drepturile ne sunt firești… Aș vrea durerile românilor să le transform, când fruntea lor se întunecă, în vise flori pe câmpul vieții ce înfloresc în zori.

    Dacă ne temem crezând că prin ferestrele larg deschise va intra doar tristețe și nevoi, rămânem lași în umilința noastră, democrația și libertatea vor rămâne mitul mult visat!

    Unirea nu e vis, e a noastră, democrația nu e mit, chiar dacă credința în libertate ne-o spulberă cei ce ne conduc, am luptat și vom lupta, pentru libertate și o vom avea în tara noastră cea frumoasă!

Fereastra-i baricadată, așteaptă eliberarea democrației prin unirea noastră, vom scoate la iveală pe cei ce o ascund prin minciuni, denigrare și manipulare, cel care câștigă, în unirea noastră, ești tu, române, oriunde te-ai afla!