– Hei, unde ești? Stau cu fila sufletului albă și povești nu mai găsesc… Ajută-mă, te rog!
– Ați accesat… și glasul se stinge, răspunde muza dintr-un colț de ecran, parcă ar fi un canal oprit, cu defecte majore…
– Muz-o, muz-o, m-ai părăsit, acum când am mai multă nevoie de tine? Dă-mi te rog aripi să pot zbura printre cuvinte, așa cum o făceai înainte…
– Îmi pare rău, nu sunt disponibila!! Sunt foarte obosită, am găsit un loc cald și vreau să mă odinesc.
– Cum de ești obosită, când de mult nu mă ajuți? Singura ta ocupatie e sa fii a mea și să-mi șoptești prin gânduri, să-mi dezvolți idei, dansând printre cuvinte, frazele să mi le preiei?
– Da, sigur, sigur… Totuși, te-ai gândit că aș putea fi în grevă, protestând ?
– Grevă? Greva foamei? M-aș mira, tu ești atât de veselă și mulțumită, n-ai avea motiv?!
– Nu, nu este greva foamei! E o greva și atât. Protestez! N-am voie?
– Muza mea răzvrătită, ce motive ai?
– Când nu asculți, cum vrei să înțelegi? Când nu te zbați, cum vrei să te dezlegi din funiile groase ale închistării în care te zbați? Am încercat de atâtea ori să te ajut să te implici, dar m-ai refuzat! Acum vrei ajutorul meu? E prea târziu! Stai deoparte și judecă-ți alegerile…
Stând și analizând, fără să-i arăt, i-am dat dreptate!
Vina nu-i a muzei, e a noastră când nu vrem să ne implicăm și stăm cu capul în alte părți, după… de cele mai multe ori regretăm! Dacă vă veți supăra vro dată pe muză, nu uitați: Vina nu-i a ei, e acolo și vă așteaptă un semn, să vă ajute în idei!
Cronopedia 