amintiri citite

Din nou, noi – Nichita Stănescu

albastru de... mai departe (2)

10 oct. - Copy....Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinţi…
Ei au mâncat pâine,
părinţilor noştri le-au fost părinţi.

Dar noi, dar cu noi?…
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit şi s-au nemurit.

Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume şi ce anume?
Suntem, dar ne este urât!

….

Pix, coală A4

Vezi articolul original

amintiri citite

Prietenul meu cel zgribulit

Zâmbesc gândindu-mă la frumusețea în care mi se vor scălda ochii, mintea chiar și sufletul când starea asta bacoviană se va sfârși. N-am să mai deschid ochii până nu-i voi îndrepta spre cerul inundat de lumini solare iar griu-i va dispare... Toată opera lui Bacovia a decis să se întrupeze în jumătatea acesta de noiembrie… Citește în continuare Prietenul meu cel zgribulit

amintiri citite

Nu mă privi printre perdele…

De ce mă priveşti printr-o albă perdea de borangic? Nu te-am chemat, nu te-am rugat, nu ți-am sugerat să mă urmărești printr-o astfel de perdea. Printre pleoapele mele întredeschise, fără vise, văd mereu obiectele suav eteroclite cum ar fi: nasturele de la o cămașă deschisă, o chitară cu coardele rupte, un pian aruncat într-un colț,… Citește în continuare Nu mă privi printre perdele…