amintiri citite

Orbecăiala. Ajun roșu

FRICA DE PROZĂ

III.
Rețin acei zori
Nu pentru că erau geroși.

Nu pentru că începea ziua roșie,
Noi mergeam pe drumul negru,
Iar malul cu răchită îl făcea
Un tunel ocupat de noapte.

…nu pentru că fluviul era întunecat și viu.

Nu cele două case de acolo,
Prima prea sus, în vârful unei
Ciudate flori de piatră, a cărei
Albăstrime era limpede, cu
Toată palida lumină nocturnă,
Zgârcită. Așa sus, că prevestea
Ce avea să se întâmple curând.
O casă cu vedere la răsărit,
Unde nu auzeai cocoși,
Dar behăiau niște capre.
Cealaltă casă, prea jos,
Câinii-i lătrau din abis.
Unul alb înota fantastic
Când urcau apele în vii,
Și peștele, aspicul bălților,
Îl pescuiau prin grădini.
Nu casele îmi amintesc
Zorii aceia îndepărtați.

…nu văd limpede momentele acelea,
Pentru că vântul sucea pe degete praf,
Și zăpada puțină, iar vârtejurile ni le
Arunca în ochi, ca să ne temem.

Rețin acei…

Vezi articolul original 177 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.