îmi plac moleculele tale, le vedeam de ani buni și mă întrebam: oare?…dacă?… și îmi spuneam: eeee, nu se poate!, ar fi aiurea,
să îi cer moleculele, să îi cer inimadulce, cord astenic de primăvară besmetică , astenie de tine
inimadulce tu mi-o dăruiești, nu îmi ceri, tu o ai, nici nu știi cât de dulce
o ai, nici nu știi câte locuri ai, în tine, pe tine, pe sub tine, pe deasupra, pe unde vreau să te plimb
să îți fac cunoștință să te așez în ele, și ele, să se așeze în mine, cu tine
și apoi să ne plimbăm prin noi,
și să facă toate cunoștință între ele,
și să spună: ne pare bine că ne aflăm împreună,
că ne sudăm împreună,
că ne lipim împreună,
că ne străbatem împreună,
că ne luminăm drumul,
cu lanternele noastre puternice,
că ne aținem calea,
că ne împiedicăm, poate că…
Vezi articolul original 71 de cuvinte mai mult