amintiri citite

Miroase a toamnă…

Miroase a toamnă

În părul meu se prelinge un miros de toamnă
ce mă despică și m-adună –
O simt, îi aud pașii sub formă piramidală
ce-mi invadează sufletul ca o magie astrală…

Pentru unii toamna înseamnă melancolie,
frig, ploaie, vânt, sentimente uscate de arșița verii
în care visele și aspirațiile arzătoare de o vară
se scufunda infailibil în realitate,
pentru mine toamna înseamnă poezie, visare,
nopți din ce în ce mai lungi, cu miros de frunze uscate,
adieri de vânt, soare stins,
ce scaldă natura într-o lumină mai difuză,
nori cenușii, cu ploi ce trezesc nostalgii adormite,
toamna mea este incompatibilă.

O fi ea tristă, dar sufletul îmi este încununat cu ea!

Cu pământul ei cel rece, grăbește pașii
spre visare, pe când fluturii din vara ce-a trecut
îmbracă tăceri albastre
numărând nostalgii, speranțe, vise,
când sufletul de copil își bea necontenit ciocolata caldă
în pulovere moi de visare.

Miroase a toamnă… E toamna mea cea solitară!

2 gânduri despre „Miroase a toamnă…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.