amintiri citite

Telefonul de la ora cinci

Telefonul de la ora cinci

După o noapte în care căldura te face incapabil să adormi, reușești s-o faci spre dimineața, când se mai răcorește. Abia adormită, sună telefonul… mă uit la ceas, ora cinci dimineața, mă întorc pe partea dreaptă și încerc să adorm, fără să răspund. Nu trec trei minute, sună iar… răspund:
– Da… cu o voce joasă, trezită dintr-un vis obositor…
– Simfora? Răspunde o voce stridentă, încât a trebuit să îndepărtez telefonul de ureche.
– Nu, greșeală! Și închid telefonul crezând că pot adormi.
N-au trecut zece secunde că… sună iar;
– Aloo, Simfora!
– Nu e nici-o Simfora, nu înțelegi? Și închid telefonul. Nici n-am apucat să mă așez bine, iar sună…
– Aloo, Simfora!!? De ce nu vrei să vorbim? Am ceva urgent de discutat!
– La ora asta? Doamnă, ce număr de telefon ați format? Îmi spune numărul, îi comunic că este numărul meu dar nu mă cheamă Simfora și închid, crezând că am scăpat și pot dormi. Până să mă așez comod, iar sună. Îmi venea să închid telefonul să nu mai reușească să mă sune, dar așteptam un telefon pe la ora opt, și cum nu adormisem devreme, nu cred că reușeam să mă trezesc. Așa că, răspund:
– Da.. aceiași voce;
– Simfora, dacă nu-ți pui soțul la punct să știi că îl pun eu! N-am înțeles ce dorea să spună, eu nu aveam, dar… dacă tot mă trezise am intrat în jocul ei și mi-am propus să o descos, să văd ce are;
– Ce s-a întâmplat?
– Soțul tău mi l-a corupt pe al meu! Mă gândeam în sinea mea: Cum l-o fi corupt?
– Da? Era minor?
– Cum să fie minor? Avem doi copii…
– Și atunci, cum de-a reușit?
– Stai să-ți explic… noi rezervasem o vacanță în Grecia împreună cu copiii, în loc să plece cu noi a plecat cu soțul tău!! Se simțea nervozitatea în vocea ei, ceea ce era și normal, pregătești plecarea și te trezești fără soț și fără bilete…
– Apropo, cum l-a cunoscut pe soțul meu?
– Cum l-a cunoscut? Suntem vecini de bloc, mai ies la o bere uneori… sunt prieteni.
Stau câteva clipe și mă gândesc, cum s-o duce soțul ei la o bere cu al meu, când el a murit?
– Stai puțin, din ce localitate ești? Îmi spune localitatea și-mi dau seama că eram la o distanță de sute de km.
– Draga mea, nu suntem din aceiași localitate! Și închid.
Nu trecu mult, sună iar…
– Ce faci? Îmi închizi telefonul?
– Normal! Nu ți-am spus că nu mă cheamă Simfora?
– Nu mă minții! Vrei să-ți protejezi soțul? Să vezi ce-i fac când se vor întoarce!!
– Da? Presupune să-l cauți… și, depinde unde-l vei găsi…
– Lasă, că-l găsesc eu! Ce, nu știu unde stă?
– Nu cred că știi…
– Cum să nu știu?? Stă la scara patru, nu știu numărul apartamentului, dar mă voi interesa și-l aflu.
– Vei avea probleme…
– Nu cred, mă descurc eu!
– Bine, dacă ești așa de descurcăreață… și închid.
Nu trecură zece secunde, sună iar.
– Aloo, Simfora!! Nu mai închide! Trebuie să rezolvăm problema!!
– Cum vrei s-o rezolvăm? Întreb și eu…
– Ne întâlnim și mergem după ei!
– Eu nu pot! Sunt convinsă că nu-l voi găsi…
– Nu poți? Te ajut eu! Sunt descurcăreață… Plătesc eu totul!
– Nu este vorba de bani, dar pe al meu nu-l putem găsi unde crezi tu …
– Cum să nu-l găsim?? E cu al meu, știu adresa. Ne pregătim și mâine luăm avionul și ajungem la ei, să le facem o surpriză. Ce zici? Vrei?
Îmi trecuse și somnul, nici nu știam ce să-i mai spun, îmi venea să fac glume pe seama ei, dar… punându-mă în locul ei, poate și eu simțeam la fel. Ceea ce nu înțelegeam cum de știa că soțul ei e cu al Simforei, cine o fi, plecaseră împreună?
– Draga mea, pe soțul meu îl putem găsi în ceruri sau în pământ, nu cu al tău…
– Dacă eu îți spun că e cu al meu! Mă vezi glumind? Îmi răspunde cu o voce gravă…
– Nu, nu… sunt convinsă că nu glumești, cum nici eu nu glumesc. Soțul meu a murit de mult.
Tăcere, după, îmi răspunde cu voce joasă…
– Serios? Dumnezeu să-l odihnească…
– Să-l odinească. Răspund eu… dar în același timp încerc să aflu cine i-a spus că cei doi sunt împreună și cum de a obținut numărul de telefon.
– Draga mea, cine ți-a spus că cei doi sunt împreună?
– Prietena mea Mariana, care te cunoaște… ea mi-a dat și numărul.
Stau și mă gândesc, Mariana asta ce-o fi vrut de fapt? Și cine era? Să-i faci un astfel de gest unei prietene mi se pare absurd. Am încercat s-o liniștesc, să-i recomand să-l aștepte și să rezolve problema când va reveni. Dar, n-am reușit! Așa că, m-am gândit să-i accept propunerea de a pleca împreună în Grecia. I-am explicat din ce oraș sunt, că o înțeleg, doar că nu o înțeleg pe respectiva Mariana. De ce să-i fi dat și număr de telefon? Cum avionul trebuia luat din București a doua zi ne-am întâlnit și am plecat împreună într-o mini vacanță în Grecia, nu pe cheltuiala ei, fiecare și-a plătit partea ei. Dar, am ales o altă stațiune apropiată de cea a soțului. Călătorind cu ea, mi-am dat seama că era o femeie deosebită, că puteai discuta cu ea pe diferite teme, că-i plăcea frumusețea din jurul ei, că era o femeie frumoasă și stilată. Ne-am distrat frumos, ajutând-o să se echilibreze afectiv, glumind și făcând tot ce-i plăcea, urmând ca în ultima zi să mergem la soțul ei și să plecăm împreună spre casă. Dar, ajungând în holul hotelului unde era cazat, surpriză! Soțul era împreună cu Mariana ca doi îndrăgostiți, îmbrățișați și fericiți.
– Hai să ieșim! …îi recomand. Cu greu am reușit s-o determin să nu le facă o scenă și să plecăm.
– Cum e posibil? Prietena mea cea mai bună să fie cu el? Se întreba nedumerită…
– Nu cred că ți-a fost prietena, altfel nu proceda astfel…
– Dar era zilnic la mine în casă, ieșeam în oraș, copiii noștri se jucau împreună… nu-mi vine să cred!
– Probabil legătura lor o determina să simuleze prietenia…
Pe tot parcursul zborului devenise tăcută, probabil era pierdută prin gânduri, nu știu ce să spun, dar am tăcut și eu, înțelegând-o și respectându-i tăcerea și durerea.
Ajunse în București am petrecut o zi prin magazine făcând tot felul de cumpărături pentru copii și câteva atenții pentru ea, care între timp îmi devenise prietenă și ne bucuram amândouă de prietenia noastră. La despărțire, i-am propus să vină cu copiii pe la mine și să mergem cu ei la mare, îi duceam eu cu mașina. Dar, am rugat-o să nu se certe cu cei doi, ci să o invite pe Mariana la o cafea și să-i spună că i-a văzut și că știe de relația lor, iar dacă nu încetează îi va spune și soțului de această relație. Nu știu ce s-a întâmplat, pentru că nu am vrut s-o întreb, dar… cu copiii ei am mai petrecut o săptămână la Mamaia, lăsându-l fără nici-o explicație la întoarcerea acasă.
De atunci, vorbim la telefon ff des, dar nu la ora cinci dimineața, ne vizităm, petrecem fiecare vară cu copiii în diferite locuri frumoase din lume, consolidându-ne prietenia. Au rămas împreună, dar n-au mai organizat vacanțe în familie, iar el, a renunțat la Mariana.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.