amintiri citite

Cerbul de aur se întoarce – Sonet

Cerbul de aur

Cerb de Aur, toți te-am așteptăm cu sufletul,
Când nu mai credeam, ne încânți în ritmul evadării.
Ce ne vei dărui, ce s-a strâns în timpul tăcerii? …
Privindu-te, îți vom asculta, cu drag, tot cântul.

Încet, încet, te afundai, ca o corabie, în negura uitării –
Ai apărut ca din senin, îndulcind frumos cuvântul.
Ochii plânși de-ale tale dispariții, vor rostul
Tău, când festivalul intră în ritmul revenirii.

Multe zvonuri s-au tot adunat în timp,
Când interpreții sau trezit, cerbul a pierit,
Și de atunci, câțiva ani, ne-am rătăcit în anotimp.

Cerbul și-ar dori să nu domnească în răstimp,
Ci zeci de ani, de acum încolo, muzica lui, felurit
Să ne încânte, de se poate, nu, în contratimp.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.