”Pentru cineva care a copilărit la casă și apoi a trecut într-o cutiuță de beton, nu există dorință mai arzătoare decât aceea de a simți pământul, din nou, sub picioare.
Visul mi l-am împlinit și, în urma unor manevre inginerești asupra cărora nu voi insista, iacătă-mă-s proprietarul unei căsuțe de două camere, construită în perioada interbelică, dar foarte bine întreținută. Desigur, a trebuit modernizat totul așa că am muncit de mi-au sărit capacele.
Mai rămăsese beciul. Asta era săpat în ceea ce ar fi trebuit să fie a treia cameră care nu mai fusese construită niciodată. Se improvizase din stâlpi de lemn o magazie din scânduri, acoperită cu tablă în prelungirea sufrageriei. L-am lăsat la urmă întrucât era prăbușit jumătate, iar unul din foștii proprietari îl umpluse cu pământul scos de la fundația bucătăriei de vară. Cum asta-mi depășea abilitățile, neavându-le cu mineritul, întind antenele și mă procopsesc cu Mitică…
Vezi articolul original 1.088 de cuvinte mai mult