amintiri citite

Singură în galaxie

middleofthemoon

Sunt în mijlocul galaxiei, sunt înconjurată de planete și de astre, plutesc, nu mai e nimeni în jur, sunt singură într-un vid, un vid lipsit de viață, deși sufletul meu plutește acolo, cufundat în corpul meu, nu e viu, a fost ucis bucățică cu bucățică și el acum doar zace în mine. Și mă gândesc, sunt singură, plutesc, nu se mai mișcă nimic, totul stagnează și timpul nu mai trece. Universul e pus pe repaus și mă simt singură. Tot singură m-aș simți și în mijlocul unei mulțimi de alți oameni, alte suflete ce respiră, carora le curge sânge roșu prin vene, suflete vii sau moarte, dar totuși suflete. Sunt singură.

Simt cum doare. Plutesc și absența timpului atinge ușor, dar cu un impact mai mare și mai dureros, atinge toate rănile deschise de pe suprafața corpului meu uscat; totul devine atât de profund, simt tristețea și singurătatea până în…

Vezi articolul original 365 de cuvinte mai mult

amintiri citite

prefă-te

middleofthemoon

Inima îmi urlă.

Strigă de durere.

O voce asurzitoare sparge peretele de tăcere pe care l-ai zidit între noi, unde bizare îmi străbat corpul și pielea mi se topește sub vocea ta. Aș vrea să mă las prada ție, să devin eu însămi unda noastră ce ne aprinde, însă nu vreau să devin sclava sufletului tău, un suflet cu un destin deșart, un suflet ce dorește să fie iubit, dar care nu știe să iubească. Încerci să te prefaci că îți pasă; nu ține, deoarece cunoști prea bine toate emoțiile pe care mi le trezești, ești conștient de ele și te simți câștigător. Dar ce câștigi, dragule?

Suntem prinși într-un murdar joc în care singurul premiu e supraviețuirea, și a supraviețui în dragoste e prea puțin probabil… Acum sunt doar o umbră ce te veghează, am devenit conturul unui corp în întuneric ce are grijă de tine. Lasă-te în mâinile…

Vezi articolul original 450 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Din scrisori – 32

innerspacejournal

Dragul meu Vis,

Deși nu te-am mai contactat, se pare că tot anul ,,te-am visat”.

Am ajuns la stadiul la care încep să-mi conștientizez gândurile și stările, pentru a-mi crea evenimentele, adică prezentul, viitorul și trecutul.

Azi am avut o conștientizare puternică: am realizat că sunt foarte fericită așa cum sunt acum, că nu sunt dispusă să fac nimic pentru a știrbi fericirea asta, că nu am motive să fiu altfel și că apreciez că am ajuns aici.  Sunt fericită că am ieșit din etapa văicărelilor de orice fel, a autocompătimirii morbide, a viziunilor depresive, a fricilor impuse, induse și autoinduse.

Sunt fericită că am trecut Rubiconul și îi mulțumesc cu sufletul ,Visătorului, pentru asta.

Vezi articolul original