amintiri citite

Messuferita

ZurliuBlog

Hei, fată, oprește-te, nu mai hoinări goală prin gândurile mele, impudico, obraznico, nesuferito, ai putea răci și habar n-am să-ți fac un ceai, știi, eu mi-am pierdut vremea înălțând zmee pe plantațiile dezamăgirii, nu-ți mai undui coapsele căutând o misterioasă frecvență  de rezonanță, ai putea să-mi verși cafeaua, cea mai importantă chestie din ritualul meu voodoo de exorcizare a nopții… și nu voi mai putea să te alung, la radio am aflat ca au interzis convorbirile telefonice, prea multe cuvinte suspendate în aer, au început să se împiedice îngerii în ele, aștern speriat ultimile cuvinte pe o coală A4 și mă prezint la primul oficiu poștal cerând o sticlă cu timbru, e vorba doar de un naufragiu, oficianta îmi spune senin că nu mai am dreptul la mări și oceane, e important, duduie, mesajul acesta, biata femeie îmi verifică  cota de mesaje alocată și se îngrozește, nesuferita de la adresa…

Vezi articolul original 76 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Engolpion

ZurliuBlog

Mi-am agățat în cuierul de pe hol mirosu-mi de tandrețe şi testosteron. Engolpion sătul de gatul episcopului. Sfarcurile tale au întocmit imediat un proces verbal privitor la eveniment. Indeniabil, sunt indiciile unei poveşti de iubire.

Poveste ca o sinucidere fără moarte. Precum se scuză în scris Malraux sătul de veacul religios. Încercand să evite daunele totale.

Noi facem dragoste tăcuți. Cuvintele fură timp. La sfarşit, gemetele noastre adunate n-ajung nici macar pentru o juma de haiku.

Vezi articolul original

amintiri citite

Am o boală-n mine!

poezieproza

Am o boală-n mine!
de Gabriela Mimi Boroianu
05.07.2018

M-am îmbolnăvit, grav, de România!
Ca de-o boală sfântă dată din bătrâni,
Carnea mea-i e lutul și-i îi port câmpia,
Iar în vene-mi curge apa din fântâni.

Bat în mine doruri – lanuri-n furtună
Codrul meu de pâine are gust amar…
Sărăcia oful satelor îngână
În doinirea blând-a frunzei de stejar.

Vănturată cade-nfrântă sub blesteme
Bătută de piatră, luată-n viitură…
Țara mea în mine disperată geme
Și-ale ei jelanii-n suflet mi-s arsură.

Plânge-n mine crucea codrului când moare,
Apele ce matca nu și-o mai găsesc;
Când se surpă stânca inima mă doare,
Și de-această boală simt că mă sfârșesc!

Mă-nvelesc cu cerul – pătură stele,
Și privesc spre mâine cu ochi de pământ
Am o boală-n mine – plânsul țării mele
Și-l doinesc cu jalea-nchisă în cuvânt.

Vezi articolul original