amintiri citite

Sentiment sub bolta misterioasă a timpului

𝐍𝐨𝐢𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞˚

Tanguire_acrilic_carton_panzat_jurnal_Noiembrie.jpg

Tânguire – acrilic/ carton pânzat – (my painting)


A ști să nu ai speranțe e absolut necesar ca să poți să nu ai așteptări.
Așa cum se amestecă între ele culorile și sunetele (peisajele au asupra mea efectele unei muzici secrete, splendoarea unor senzații intense), unde sentimentele se amestecă cu ideile și se întrepătrund, așa este și cu speranța care se contaminează de parfumul vieții până când lucrurile concrete o desfac, o separă de toate lucrurile abstracte, izolând apoi fiecare element. Astfel de clipe mă răscolesc cu adevărat și mă țes rotund și neted într-un spațiu straniu în care îmi găsesc liniștea, fără să știu cum a fost construită. Am realizat cât de frumoasă este renunțarea și cât de dureros de fericită aș putea fi de atunci încolo. În ceea ce mă privește, eu nu mai reacționez nici măcar cu o ridicare din umeri la speranță, numai faptul că mă gândesc…

Vezi articolul original 450 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Octavian Paler – n. 2 iulie 1926

𝐍𝐨𝐢𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞˚

Outlook – Acrylic Painting on Paper (my painting)jurnal-noiembrie.jpg

Outlook – Acrylic Painting on Paper (my painting)


Jocul

de Octavian Paler

Mai am o scoică și câteva pietre,
cum să clădesc din ele o mare
și-un țărm unde să stau pe nisip
și cum să mă conving că am fost pe un asemenea țărm
urmărind fericit o pasăre
care acum nu mă mai lasă să dorm?
O scoică și câteva pietre
și un nume ciudat
pe care nu-l înțelege nimeni
și speranța mea de-a ajunge
să nu-l mai înțeleg nici eu într-o zi.
Sărbătoarea s-a terminat,
îmi aștept pedeapsa lângă tribunele goale,
dar eu am văzut arzând la amiază un nor
și-am auzit cântecul care îngenunchea caii sălbatici,
îți spun, țărmul acela nu-i simplă poveste,
eu am văzut norul și-am ascultat cântecul
și înainte de a mă învinge
soarele m-a făcut fericit.

din volumul: ,,Scrisori imaginare” – Colecția: Poezii de dragoste

Vezi articolul original

amintiri citite

Tainică încă

𝐍𝐨𝐢𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞˚

Rubedo- acrilic-fluid-abstract-carton-panzat-jurnal-noiembrie.jpg

Rubedo – acrilic fluid/ abstract/ carton pânzat – (my painting)


merg pe holuri lungi
ca-ntr-o oglindă
ecourile o iau de la capăt
în halate albe
se ridica-n trepte
caută străzi pe cer
speranțe într-o viață veșnică
sau o altă izbăvire

nesfârșita liniște
dospește într-un ochi de geam
de la capătul visului
contemplu
mă accept așa cum sunt
subțire
la un capăt de pod
până de partea cealaltă a străzii
acolo unde începe
și unde se termină iubirea

Vezi articolul original