amintiri citite

Ultimul tablou (1)

Cristian Lisandru

Johnny & Jimmy

– Eu cred că te grăbeşti.
– Nici nu mă mir. Dacă ar fi după tine, am sta în aşteptare, nu am trece la fapte până la revelion, o cafea, două cafele, un trabuc, două trabucuri, schiţe peste schiţe, poate chiar un meci la televizor, pentru relaxare, mâinile sub ceafă, cartofi prăjiţi, alea, alea…
– De ce ne-am grăbi? Viaţa e lungă.
– Şi vrei s-o trăieşti în joc de glezne?
– Nu, dar îmi place ca planurile să fie bine făcute. Iar tu ştii asta. Plus că nu vreau să-mi trăiesc restul zilelor într-o celulă. Şi asta ştii. Am fost acolo, nu mi-a plăcut, uniforma îmi provoacă mâncărimi, mâncarea îmi provoacă greaţă, programul mă enervează. Ceea ce se întâmplă noaptea, în schimb, mă enervează şi mai tare. Se lasă cu dureri. Nu poţi să ţipi. Îţi muşti buzele până ţâşneşte sângele. Înduri. Dacă ţipi, poate scapi…

Vezi articolul original 631 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.