amintiri citite

Ce-ar fi dacă…?

Poteci de dor

Ce-ar fi dacă ţi-aş spune
Că n-are niciun rost
Să îi zidim tăcerii
‘n cuvinte adăpost?

Şi oare ce-ar fi dacă
-În loc de epilog-
I-am inventa iubirii
Un fel de decalog

Vezi articolul original 59 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Ultimul tablou (1)

Cristian Lisandru

Johnny & Jimmy

– Eu cred că te grăbeşti.
– Nici nu mă mir. Dacă ar fi după tine, am sta în aşteptare, nu am trece la fapte până la revelion, o cafea, două cafele, un trabuc, două trabucuri, schiţe peste schiţe, poate chiar un meci la televizor, pentru relaxare, mâinile sub ceafă, cartofi prăjiţi, alea, alea…
– De ce ne-am grăbi? Viaţa e lungă.
– Şi vrei s-o trăieşti în joc de glezne?
– Nu, dar îmi place ca planurile să fie bine făcute. Iar tu ştii asta. Plus că nu vreau să-mi trăiesc restul zilelor într-o celulă. Şi asta ştii. Am fost acolo, nu mi-a plăcut, uniforma îmi provoacă mâncărimi, mâncarea îmi provoacă greaţă, programul mă enervează. Ceea ce se întâmplă noaptea, în schimb, mă enervează şi mai tare. Se lasă cu dureri. Nu poţi să ţipi. Îţi muşti buzele până ţâşneşte sângele. Înduri. Dacă ţipi, poate scapi…

Vezi articolul original 631 de cuvinte mai mult