amintiri citite

Navigând pe mare

Când am fost iubire am fost mare, când am fost uitare m-am ridicat mai presus de fire și am devenit iertare, îndurare, zburând spre cerul ce protejează marea. https://www.youtube.com/watch?v=L66M3XqfBxU

amintiri citite

Jocul marelui nimic

Cum să ne fie dragostea liman când ce avem pe suflet n-avem cui povesti? Cum să ne fie dragostea liman când verbul a povesti se scaldă-n tăceri? Cum să ne fie dragostea liman când ne trezim cu zbuciumul în verbul a vesti? Cum să ne fie dragostea liman când înveșmântați în roua de pe flori… Citește în continuare Jocul marelui nimic

amintiri citite

Don Q.

albastru de... mai departe (2)

… pentru că diseară cântăm  „Don Quijote” ~  „Variaţiunile fantastice pentru orchestră mare, pe o temă cu caracter cavaleresc ~ Don Quixote”  – Poemul Simfonic de Richard Strauss ~

albastru de ... reverenta

… sunt exilat de atâta timp!…

Trebuie să revin, fiindca, recunosc, sunt eroul acestei povești…

Daca vă uitați bine la mine, o să vi se pară izbitoare asemănarea cu Don Quijote, dar asta, doar dacă aveți destulă agerime ca să-mi observați rănile.

Bunăoară, nu trânta pe care am luat-o când m-am luptat cu morile de vânt este relevantă, căci, atunci mi-am pierdut doar coiful și m-am ales doar cu câteva vânătăi, ci urma de lângă ureche, cât un bumb, dar mai dureroasă decât o arsură de fier înroșit, care încă fumegă, și care mi-a fost făcută de șuierătura unui balaur, în timp ce încercam să ascult aurora boreală. Da, în numele tuturor cavalerilor dreptății, si, mai presus de toate, îndrăgostiți…

Vezi articolul original 896 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Ce-ar fi dacă?

Ce-ar fi dacă Ţi-aş descânta o ploaie? Ţi-ai răsturna şi tu noroiul În lutul ud Până s-ar confunda: Acelaşi pământ, Aceeaşi formă. S-ar lustrui păcatele De vină... Ce-ar fi dacă Ţi-aş doini o ploaie? Ţi-ai vinde şi tu sufletul În notele calde Până s-ar cuprinde: Aceeaşi nuanţă Acelaşi sunet. S-ar curăţa simţirile De umbră... Ce-ar… Citește în continuare Ce-ar fi dacă?

amintiri citite

Nevoia de alb

Viaţa actuală este precum o tablă de şah, ce pune gândul la încercare, invadată de nebuni, de cai sălbatici, de pioni nevinovați sau vinovați care se mută pretutindeni pentru a fi sacrificați... Nebunia fiind o boală molipsitoare a cuprins toată tabla împărțită în alb și negru, un trup pângărit și negru, altul alb ca varul… Citește în continuare Nevoia de alb