amintiri citite

Cafeluțe 2

FRICA DE PROZĂ

Era așa speriat, că își rodea involuntar unghiile, degetele, bătăturile din palme, buzele plus creioanele și coperțile cărților pe care le tot muta de ici colo, colile de scris și capacele stilourilor. Rodea tot de nervi.

-Mă transform în ceva din familia rozătoarelor, probabil, gândea Eh Oh, atunci când descoperea ravagiile. Voi trăi în curând sub pământ, unde voi săpa galerii lungi și voi amenaja culcușuri din ierburi uscate. Îmi vor crește mustăți mari, pentru orientarea crepusculară.

Ne vom ciocni cap în cap berbecește, eu și cârtițele, vitezomane oarbe, iar șerpii vor umbla să-mi scoată ochii cu limbile.

Mâinile arată de parcă mi-ar fi creponate. Încep să înțeleg la ce erau buni doctorii de cap, socotea el.

Dar cafeluța îl înmiresma și-l făcea capabil să arboreze o aură de serenitate, un soi de cască pe șantierul bizar care era lumea mai nou. Astfel echipat, pleca să hrănească și să inspecteze.

Vezi articolul original 389 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.