amintiri citite

Arta de a fi victimă

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

Te și întrebi cum poate fi soarta atât de neprietenoasă cu ea, victima perfectă. E atât de slabă și de expusă încât nu te poți abține să nu îi dai o mână de ajutor, emoțional, financiar sau de altă natură, să îi rezolvi măcar o parte din sarcinile care ( e evident) îi depășesc posibilitățile. Lacrimile șuvoi nu se usucă niciodată pe obrazul victimei și, în mod pervers, îți trezesc sentimente de vinovăție pentru starea ta de bine. Încerci să cosmetizezi situația (parcă și ție ți-a mai fost soarta grea uneori) și, bineînțeles, îți arăți disponibilitatea pentru ajutorul de orice fel. Mâna întinsă este acceptată, și cealaltă mână e de folos, apoi îți dai seama că nici nu îți mai aparții. Nu știi exact când biata victimă te-a luat în posesie, ca un stăpân absolut, simți pericolul și vrei să faci un pas înapoi. Nu se mai poate, ești deja…

Vezi articolul original 214 cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.