amintiri citite

Trup de vioară

poezieproza

Trup de vioară
de Gabriela Mimi Boroianu
18.05.2018

cu trup de vioară
și carnea albă
ca neaua proaspăt așternută
mi se-așeza în brațe
fulguială în noapte de Crăciun
acoperindu-mă
ascultându-mă
iar cuvântul meu
i-aluneca arcuș
pe coarda sufletului

și vibra
și universul vibra odată cu ea
ochii ei cântau muzica nopții
pleoapele-i cădeau grele
precum ceața pe dunga luminii
fața rotundă ca o lună plină
zâmbea pierdut
cu fiecare trăsătură

și nu știu dacă eu eram
muzicianul vrăjitor
sau doar ascultătorul vrăjit

îmi citeam partitura
cu degetele pe pielea
mirosind mied și-a scorțișoară
și mă pierdeam în universul ei
adânc
precum sunetul ce-nnobilează lemnul viorii
și mă căutam în nesfârșirea ochilor ei
cum caută înțeleptul
dezlegarea misterelor

și parcă nici timpul
nu mai încăpea în clepsidră
iar firul de nisip încremenea
în străfulgerarea ochilor ei
simțeam că mor
puțin câte puțin
și totuși

niciodată nu m-am simțit mai viu
ca…

Vezi articolul original 13 cuvinte mai mult

amintiri citite

Cand Donya a parasit Bagdadul…

Middle Eastern Tales

eb97a4963ed6805946d156e5d6f1e1fbPalmierii au inghetat intr-un soare fara de culoare, de cand tu Donya, habibty, ai plecat din Bagdad! Ce sa ii spun mosneagului de peste drum, biet servitor al lui Allah, cel caruia ii dadeai ceai in fiecare dimineata, atunci cand, ostovit de vandut cartoane vechi, se odihnea la usa casei tale? Cum sa dau ochii cu unchiul Omar, tatal de suflet, care ti-a indulcit copilaria, cand ai tai parinti te-au lasat intr-un cos de trestii, sub soarele care pe vremea aceea lumina a bucurie, ca te-ai nascut tu, fata din povesti, chiar si cu scumpul pret de a nu creste la sanul maicii tale? Bagdadul nu stie de tine, frumoasa cu par de abanos, nici zidurile albe si nici moscheile n-au raspuns daca le-as intreba unde te pot gasi, fecioara far’ de soarta. Cu zambet amar, mananc smochine si ma gandesc ca e o gluma nepotrivita ca tu, careia i…

Vezi articolul original 367 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Când iubirea este calea

Când iubirea este calea, ne tratăm unii pe ceilalți, ca o familie umană, nu ne rănim, nu ne defăimăm, ci ne respectăm, cu bune și cu rele, pentru că perfecțiunea nu există, ar fi culmea să fim toți perfecți, am deveni roboți identici, fără emoții, sentimente și atitudini diferite, ceea ce înseamnă viață în sensul… Citește în continuare Când iubirea este calea