amintiri citite

Vântul de mai

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

Își mângâie calul pe cap, cu dragoste și durere și se gândi că parcă ieri erau în puteri, răsturnând sat și ogor. Privi urmele vechi de ham de pe spatele calului și hotărî să scoată animalul pe marginea drumului, unde iarba e verde și grasă. Calul se supuse binevoitor și cu recunoștință, urmându-și stăpânul cu picioare tremurând nesigur. Țăranul se așeză pe marginea drumului, privind cum calul lui smulge de ici și de colo fire de iarbă, bătrânește și fără poftă, parcă să îi facă lui un favor. Și chiar atunci, de nicăieri, se stârni un vânticel vesel și zglobiu, cu foșnet de frunziș  și praf de Bărăgan. Bătea dezordonat, fără habar de puncte cardinale, răvășind hainele țăranului și coama gloabei. Își găsise vântul nebun loc de joacă în iarba grasă de pe marginea drumului; om și cal au adulmecat aerul plin de nu știu ce și s-au privit în…

Vezi articolul original 259 de cuvinte mai mult