amintiri citite

Între noi, matematicienii

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

Admirația pe care o nutresc pentru matematicieni, creiere matematice și cunoștințe pe care eu nu le voi avea niciodată este dublată de un soi de compasiune pentru felul stângaci în care se adaptează la viață și nevoile ei. Parcă ar aparține unei subspecii umane, cea a matematicienilor autentici. Așa era și companionul meu: semăna fizic cu un om, dar nu îl puteam integra cu ușurință speciei mele; părea să aibă membre în plus și nu știa să le dea un rost, după cum părea complet stingher în a rosti cuvinte coerente și cu sens. În mod cert, nici eu nu făceam parte din specia lui. Am zis să îi scurtez chinul și l-am întrebat, de complezență, despre matematica lui. El, ignorând complezența, s-a relaxat găsindu-și postura cuvenită unui trup omenesc și gesturi firești pentru membrele regulamentare numeric. Nici nu știam cât îmi place matematica! Mi-a vorbit despre regula lui Cramer…

Vezi articolul original 233 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.