amintirea cărţilor · amintiri citite · amintiri literare · calameo · issuu · scribd

Nicu Doftoreanu – Tangouri zglobii despre copii şi nu numai

Sursă: Nicu Doftoreanu - Tangouri zglobii despre copii şi nu numai https://issuu.com/johnnyem/docs/tangouri_zglobii_despre_copii_si_nu Nicu Doftoreanu - Tangouri zglobii despre copii şi nu numai. Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului Nicu Doftoreanu şi al Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean.

amintiri citite

Un joc în doi

Jocul de-a v-ați ascunselea

Trebuie că muza jocurilor și cea a versurilor sunt în cârdășie. Este în aer un ”nu știu ce”, care mă împinge la ghidușii în rime. Eu sunt omul cu jocurile, poezia nu este tocmai punctul meu forte; de aceea l-am rugat pe Omul cu poeziile să-mi fie partener într-un duet. L-am provocat la un joc de-a ”V-ați ascunselea” în versuri: cu alte cuvinte, încep ceva ce nu știu cum se va termina. Când ați încercat ultima oară așa ceva 🙂 ? Adrenalină maximă!

Mănușă aruncată, Claudiu – eu o strofă, tu o strofă. Voi prelua replicile tale în articol, pe măsură ce le publici pe blog :).

Jocul de-a ”V-ați ascunselea”

cameleonilustrație David Gilmore

S-a furișat ca o șopârlă, din colț de buze în priviri,    
O licărire-năbușită (căci el refuză cuceriri).

Sub umbra măștii se topește, iar marginile se deznoadă;  
Alunecă, se unduiește, spre suflet: Cât îi e de…

Vezi articolul original 25 de cuvinte mai mult

amintiri citite

Între noi, matematicienii

SUNT UN ADOLESCENT REBEL

Admirația pe care o nutresc pentru matematicieni, creiere matematice și cunoștințe pe care eu nu le voi avea niciodată este dublată de un soi de compasiune pentru felul stângaci în care se adaptează la viață și nevoile ei. Parcă ar aparține unei subspecii umane, cea a matematicienilor autentici. Așa era și companionul meu: semăna fizic cu un om, dar nu îl puteam integra cu ușurință speciei mele; părea să aibă membre în plus și nu știa să le dea un rost, după cum părea complet stingher în a rosti cuvinte coerente și cu sens. În mod cert, nici eu nu făceam parte din specia lui. Am zis să îi scurtez chinul și l-am întrebat, de complezență, despre matematica lui. El, ignorând complezența, s-a relaxat găsindu-și postura cuvenită unui trup omenesc și gesturi firești pentru membrele regulamentare numeric. Nici nu știam cât îmi place matematica! Mi-a vorbit despre regula lui Cramer…

Vezi articolul original 233 de cuvinte mai mult