azi… salcâmii

albastru de... mai departe (2)

„Au înnebunit salcâmii
De atâta primăvară,
Umblă despuiați prin ceruri
Cu tot sufletu-n afară.

Și l-au scos de dimineață,
Alb și încărcat de rouă,
Cu miresme tari de ceruri,
Smulse dintr-o taina nouă.

Au înnebunit salcâmii
Și cu boala lor odată
S-a-ntâmplat ceva îmi pare
Și cu lumea asta toată.

Păsările aiurite
Își scot sufletul din ele,
Pribegind de doruri multe
Călătoare printre stele.

S-a-mbătat pădurea verde,
Nu mai e așa de calmă,
Ține luna lunguiață,
Ca pe-o inima în palmă.

Nu-mi vezi sufletul cum iese
În haotice cuvinte,
Au înnebunit salcâmii
Și tu vrei sa fiu cuminte? – Tudor Gheorghe

Vezi articolul original

1 Mai muncitoresc

Mihail stories

Don’ Profesore a trecut pe la fiecare, și-a băgat cu nerușinare nasul prin frigidere de unde a luat ce i s-a părut suficient necesar pentru un picnic, și ne-a convocat la o agapă:

– Eu am adus mâncarea, voi aduceți băutura…

Cum nimic nu se mai avea a spune am adunat, mână de la mână, cu bucurie, și am încropit de- o juma’ de pălincă și trei bidoane de bere.

– Vom ieși în natură, naturali adică cum ne-o creat natura !

– Doar nu vrei s-o facem pe nudiștii, speriem babele de pe băncuțe, protestez.

– Am fost greșit înțeles. Nu ne deplasăm în curu’ gol ci, tehnologic, goi.

– Oops! Nu mă abțin.

– Adică, inginere, hmmm, fără telefoane, camere foto, mp3-uri și alte alea, clar?

Naturali în natură !!!

– Da’ ăla ce-i? Arăt incriminator o galenă de-o seamă cu Marconi care se ițea dintr-o sacoșă.

–…

Vezi articolul original 959 de cuvinte mai mult