amintiri citite

Rugă nemărginirii

poezieproza

Rugă nemărginirii
Gabriela Mimi Boroianu
02.04.2018

Adună-mi iarna-n pumni, nemărginire
Și o sfarămă în pulbere de vis
O suflă peste lume cu uimire
Și ninge alb, din flori, un paradis!

De-s speriată, în margine de timp,
Și plâng în pumni cu mugurii adormiți
Dă-mi primăvara, întâiul anotimp,
Al celor ce renasc și sunt iubiți!

Din bucuria soarelui să-mi scuturi
Un rod, în fiecare înflorire
Și pași ușori, precum un zbor de fluturi,
Să-mi dai prin viață, tu, nemărginire!

Iar când o veni timpul bunului rămas
Să mă transformi în verde fir de vânt
Din iarna rece să mă scoți la pas
În primăvara blândă din cuvânt!

Vezi articolul original

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.