amintiri citite

La o cafea cu mine

Invisible

Uneori timpul meu devine un lux. Cafeaua bauta in liniste, un vis frumos. Iar acum sunt recunoscatoare ca se implineste. Imi amintesc cum la 6 dimineata, acum cateva zile, ma trezesc tiptil sa nu ma auda nimeni la cateva strazi distanta si aprind lumina in bucatarie in timp ce pornesc aparatul de cafea. „Neinspirata alegere” incerca sa imi sopteasca sufletul, dar cine il baga in seama? Ies incet cu cana de cafea in mana si ma strecor triumfatoare in dormitor, cand aud batai in usa de la intrare. Mi s-a parut mie ca parca auzisem o usa de masina ce se inchide, dar la ora aia cate nu pot sa mi se para? Ma duc totusi sa deschid, pentru ca asta sigur am auzit. In usa doi oameni dragi se pregatesc sa intre, spunandu-mi ca au vazut lumina in bucatarie si si-au dat seama ca m-am trezit.

Am zile cand…

Vezi articolul original 340 de cuvinte mai mult